sâmbătă, 31 decembrie 2016

Bilanțul(de trăiri, de oameni și de idei) anului 2016



Dacă  tot a devenit o tradiție să scriu un articol la cald, despre bilanțul de trăiri, de oameni și de idei am zis să consemnez cum a fost acest an pentru mine. Deși, am avut numeroase probleme tehnice, am încercat să nu renunț la bloggurile mele. În acest an, am învățat să fiu mai optimistă și să analizez fiecare situație amănunțit. Chiar dacă m-am plimbat de la un spital la altul de la Brașov la Iași, am avut încredere că toate greutățile o să dispară și că toate trec în viață, adică și cele rele se risipesc.

 Mi-am dat seama că oamenii buni vor fi mereu alături de mine, pentru că mie îmi place să adun oameni buni și povești frumoase. Toate acestea le păstrez și le iau cu mine în lungul drum al vieții. Restul devin istorie. În aceeași măsură, îmi plac lucrurile care vin de la sine, pentru că dacă este să fii alături de cineva, nimeni nu poate să schimbe asta. Mai cred faptul că lungile așteptări vin cu momente frumoase și cu  oamenii dragi alături. Relațional, am învățat că e bine să aștepți și să analizezi omul de lângă tine, pentru că toate vin la momentul potrivit.


Am vizitat multe locuri frumoase de pe plaiul nostru românesc Alba Iulia, Cluj, Dej, București, Transfăgărășan, Bușteni, Sâmbăta de sus, Râșnov, Sinaia, Iași, Slănic, Prahova, Văile Doftanei, Mănăstirea Crasna, Braj Paltinu, Salina Slănic. Am cules momente frumoase și amintiri dragi, care vor rămâne întipărite mult timp de acum încolo.

Dragi călători pe plai românesc,
2016, a fost un an cu bune și cu rele. Dar, am fost optimistă și am luat doar ce a fost mai frumos și am avut de învățat din fiecare experiență. Trag linia și aștept cu încredere un an nou, cu proiecte noi, vise noi, idei noi, călătorii în locuri noi și povești frumoase.

vineri, 16 decembrie 2016

Colindele din biserică ating armoniile sufletului meu




   Colindele din biserică sunt preferatele mele, pentru că-mi stârnesc amintiri frumoase din copilărie, atunci când fredonam diferite versuri în corul bisericii. A trecut mult timp de atunci, dar asta nu înseamnă că acordurile din biserică nu-mi transmit acea stare de bine, un sentiment aparte al purității, al frumosului, al sensibilității, al sufletului.

     Ador să ascult colinde în biserică, pentru că acolo îmi adun gândurile. Ieri am fost să ascult mai mulți elevi și studenți din diferite asociații cum ne încântă sufletele cu LERU-I DOAMNE, transformându-se în mesagerii sărbătorilor de iarnă și de a ne învălui în atmosfera caldă a Crăciunului. De aceea, eu cred că sărbătorea nașterii Domnului este despre familie, despre armonie, despre căldură sufletească și despre oamenii dragi nouă.
      


   Colindele din biserica în care au fost cununați părinții mei, mi-au dat o stare de bine, mi-am adus aminte de momentele frumoase din copilărie, mirosul de brad, cel de cozonac copt și toate poveștile spuse la gura sobei la bunica acasă. Toate aceste gânduri frumoase și rugăcinile spuse sunt cele care dăinuie în această sărbătoare.
    Dragi călători pe plai românesc,
Vă doresc sărbători fericite, căldură sufletească, oamenii dragi alături și multă voie bună. Colindele din biserică, precum și cele de acasă, pregătite de cei mari și de cei mici, să vă atingă armoniile sufletului.

sâmbătă, 3 decembrie 2016

Oamenii între aparență și esență


Știi prea bine că nouă ne plac lucrurile simple, agreăm aparențele, oamenii la care putem ajunge ușor și ne putem întoarce ori de câte ori avem chef, rutina, fetele accesibile, bărbații care ne fac cadouri și fațetele care conturează o altă imagine a realității. Sigur, că ne dorim să avem o fată frumoasă  alături, să pice banii din cer, să câștigăm fără să facem nimic, să avem angajați care să fie considerați sclavi pe plantație, să jucăm la mai multe capete în același timp, deși știm că atunci când fugim ”după doi iepuri nu prindem nici unul”.

În același timp, ne dorim toate lucrurile astea, dar nu prea, deoarece toate aceste lucruri au un preț prea scump, care de multe ori nu merită. Dar oare merită să ne ostenim, pentru ceva în această viață, că doar nu are rost să dăm permisul să-l avem în portofelul, de asta sunt taxiurile, nu merită să faci facultate și așa o să fii angajat pe o mizerie de salariu sub 950 de lei, nu merită să te căsătorești, pentru că există posibilitatea să te divorțezi, nu merită să lupți, pentru că poți să pierzi, nu merită să ai speranță, pentru că oricum nu o să fie așa cum ai visat.

Cine  a spus că în viață lucrurile sunt ușoare, că fiecare dintre noi, Nu are o problemă și că poate să găsească soluții. În același timp oamenii par într-un anumit fel, pentru că societatea și experiențele noastre ne formează, ne maturizează, ne dezamăgește, ne taie aripile, ne taie speranțele, ne taie ambiția, ne taie elanul, pentru a putea fi un mediocru, perfect pentru a fi promovat, că doar nu iese din cuvântul șefului.

Oamenii sunt plătiți, pentru a arăta fericirea pe chip, a prezenta o realitate care nu are legătură cu problemele existențiale, cu propriile trăiri, dureri și dorințe. Plătiți pentru a purta o mască, care costă timp, bani, iluzii și ne fac să ne transformăm în roboței fără sentimente, fără idealuri, ci doar pentru a ne atinge un scop.

În lupta pentru a ne atinge scopul, pierdem oamenii de lângă noi, momentele frumoase, pierdem EUl care era fericit, pur, naiv, visător și plin de credință, acelea care se spulberă treptat cu fiecare an ce se risipește, dar timpul nu iartă nimic. Oamenii se luptă între aparența de a fi fericit și esența, de a trăi cele mai frumoase momente, de a face sufletul să vibreze, de a ne împlini visurile. Jocurile de putere din viața fiecăruia dintre noi ne poate echilibra sentimentele și înclina balanța între sunt bine și se pare că sunt bine, între a deveni și a fi. Totul ține de alegeri.

Te iubesc este o sintagmă folosită des și fără valoare sentimentală



A photo posted by calatorpeplairomanesc (@calatorpeplairomanesc) on

Te iubesc este o sintagmă folosită des și fără valoare sentimentală. Nu de multe ori, am auzit TE IUBESC, două cuvinte adresate persoanelor, din două în două săptămâni, de la prima privire, primul zâmbet sau primul glas, când în fond nu înseamnă nimic, nu te face să vibrezi, să-ți lași prietenii acasă și să ieși în oraș cu persoana care îți mângâie sufletul. 

Un moment prielnic pentru a impresiona, un TE IUBESC aruncat în voia sorții sau în bataia vântului care face doar gălăgie și nu lasă nimic în urmă. Iubirea are un fundament, o fundație construită în timp, bazată pe motive, pe amintiri, pe acele momente când lucrurile în viața ta sunt un haos plăcut, iar cel de lângă alege să rămână, indiferent de timp.

Te iubesc la grămadă spus fiecărei persoane, doar pentru a face conversație, să treacă timpul și să ne simțim bine ”ca să fie bine, să nu fie rău”(vorba clasicilor contemporani). În realitate, TE Iubesc înseamnă să porți grija acelei persoane, să te gândești că e bine, e fericit, e sănătos și e înarmat cu motivație și speranță.

Te iubesc nu este atunci când lași baltă persoana așa zis iubită chiar de ziua ei, pentru că orice altceva e mai important. Așa cum nu este nici atunci când îi este rău, iar ție nici măcar nu-ți pasă, nu o întrebi, nu te interesează. Impasibilitatea nu înseamnă că TE Iubesc, ci că nu îmi pasă.

Te iubesc este atunci când alegi să-ți petreci timpul alături de persoana pe care o iubești, să încerci tot posibilul să o ajuți, să fii acolo când doare și când este bine. Să fii mereu acolo, asta înseamnă  TE Iubesc spus din suflet, restul e istorie și nu are conținut, formă, fundație și este de neînțeles.

duminică, 2 octombrie 2016

22 de lucruri pe care le urăsc, atunci când merg într-o călătorie


A photo posted by calatorpeplairomanesc (@calatorpeplairomanesc) on


Una dintre pasiunile mele este călătoria, deoarece mă face să descopăr lucruri noi, oameni noi și să aflu povești interesante despre locurile și tradițiile unei zone. Călătoresc în timpul liber și mă gândesc mereu cum să ajung în cele mai frumoase locuri de pe plaiul românesc. M-am izbit de-a lungul timpului cu o serie de neplăceri pe care aș vrea să le detaliez și cum am ajuns la vârsta de 22 ani, pot spune că sunt 22 de lucruri pe care le urăsc, atunci când merg într-o călătorie:
  1. Drumurile proaste și neasfaltat, precum și cele care nu sunt luminate, deoarece acolo se întâmplă cele mai multe accidente. Drumul prost și plin de gropi, așa cum se prezintă în zona Rucăr-Bran. O zonă pe cât de frumoasă și liniștită, pe atât de neasfaltată și de sinistră din cauza luminilor inexistente.
  2. Hotelurile care nu sunt curate și miros urât, de ce să-ți faci o astfel de reclamă, mai ales că nu o să mai fac astfel de popasuri. Unele afaceri ajung să se ducă de râpă pentru că personalul calificat să fac curățenie nu se deranjează nici măcar o zi din 7 să măture pe jos și să aerisească încăperea. M-am cazat în Dej la un hotel și nu cred că am fost mai scârbită decât atunci. Mirosul îngrozitor de urină, la baie țevile erau sparte și se auzea toată noaptea cum picură apa, vopseaua se scorojea de pe pereți, prizele arse și mobilierul zgâria. 
  3. Mâncarea proastă, crudă, sosurile care-ți dau impresia unei ape chioare și preparatele care nu au nici un gust. De curând am pățit acest lucru, la un restaurant de pe Transfăgărășanul și nu am înțeles de ce mâncarea este atât de proastă. Din ce am comandat în farfurie, îmi era jenă de cum se prezenta mâncarea.
  4. Prețurile piperate nejustificate atât pentru cazarea la un hotel, cât și pentru mâncarea care, de altfel nu are nici un gust. Nu mi se pare normal să ceri prețuri de peste 40 de lei pentru o ciorbă fără gust, fără ardei, dără smântână, doar pentru o apă chioară cu doi cartofi. În același timp, nu pot să înțeleg prețurile prea mare de cazare pentru servicii de doi lei.
  5. Locurile aglomerate unde nu ai loc să arunci un ac. Prefer să merg după ce a fost promovat, a trecut perioada aceea de isterie generală și mă pot bucura de liniște, de priveliște, de contrastele naturii fără să aud tot felul de melodii pe fundal.
  6. Prizele arse care nu se mai înlocuiesc cu anii. În general, ai nevoie să-ți încarci telefonul ca să poți vorbi cu cei dragi sau pentru a intra pe rețelele de socializare, iar în cameră găsești trei prize și toate arse, pe lângă acest aspect mai și face un zgomot de la scurtcircuit de ai impresia că o să arzi în două clipe.
  7. Lipsa curățeniei, din hoteluri așa cum am prezentat la punctul 2, dar și la diverse restaurante. Din seria se întâmplă și la case mai mari, în același timp mă întreb cât de greu poate să fie să ștergi, să mături pe jos și să scuturi fețele de masă. Cred că în mai puțin de cinci minute, totul poate să fie lună, fără să-i scârbim pe ceilalți turiști și să-i alungăm de la restaurant în așa fel încât să nu treacă pe acolo.
  8. Comportamentul chelnerilor de a trata clientul de parcă îi cere mâncare gratuită, atunci când preferi un anumit prefarat aflat pe meniu. Mai apoi cu o falcă în cer și una în pământ, să se încumete să preia comanda, fără să ofere soluții alternative. Oare ce poate să fie atât de complicat, să încerci să te porți frumos cu un client, pe permisa ”clientul nostru stăpânul nostru”, adică în limita bunului simț.
  9. Camerele de hotel care nu sunt securizate. Motiv pentru care standardele ar trebui să fie total inferioare, atâta timp cât nu oferi protecție și siguranță clienților tăi. În Grecia și în Bulgaria, am văzut același sistem de securitate printr-o cartelă care blochează ușile și închide curentul, făcând parte din același circuit. La noi este adoptat, doar de către hotelurile de lux, nu la orice pensiune, cum ar fi normal.
  10. Preparatele care apar pe meniu, dar nu sunt disponibile momentan. Nu pot să înțeleg acest lucru, de ce ai scrie într-un meniu foarte multe feluri de mâncare, pe care nu le poți face. Nu ar fi mai simplu să te bazezi pe 3-5 preparate pe care le faci foarte bine și pot fi disponibile oricând?
  11. Solnițele inexistente de la o masă. În primul rând, cred că gusturile nu se discută, mie îmi place să fie mai aromat. Am prieteni care preferă mâncarea foarte condimentată, sărată(deși nu este bun pentru rinichi), cu mult oțet și ulei. Cred că solnițele au rolul lor la o masă, indiferent de preparatele comandate, de la pizza, salată la garnituri, ciorbe.
  12. Șervețelele inexistente de la o masă. Șervețele sunt extrem de utile, fie că mergi la masă cu familia, copii, prietenul/a sau cu diverși colaboratori. Te murdărești și surpriză...NU sunt șervețele, sau în cel mai bun caz sunt insuficient, știu că afectează bugetul, dar nici să  ne batem joc de clienții noștri, pentru câțiva lei.
  13. Chiflele inexistente de la un preparat. Deși sunt foarte slabă, mănânc multă pâine, pentru că este alimentul de bază al ființei umane. Ciorba și chiflele sunt preparatele mele de bază, dependente una de alta, nu le pot mânca separat.
  14. Cuțitele din plastic de la un restaurant. Ok, înțeleg să pui tacâmuri la un fast food, dar nu e același lucru la un restaurant. În general, restaurantele au prețuri mai mari pentru preparate și cred că poți să angajezi un om care să spele vase constant. Nu de alta, dar e foarte neplăcut să tai carne la grătar, carne în sos și tot felul de aperitive cu minunatele cuțite din plastic, fiindcă inevitabil se rup.
  15. Cuțitele neascuțite. E distractiv ca ospătar să vezi cum se chinuie un om să mănânce un preparat. Dar, totuși nu ar fi mai bine să pui niște cuțite care să taie carnea. Nu cred că e atât de scump un ascuțitor, poți să o ascuți și cu o piatră abrazivă.  
  16. Furculițele din plastic de la un restaurant. Nimic mai enervant, să încerci să iei salata cu o furculiță din plastic sau o bucată de carne în care se rup doi-trei dinți de plastic. Dacă tot vrei să ai restaurant, cred că poți să speli câteva cuțite, am pățit de câteva ori asta, în restaurante din Brașov, București și Transfăgărășan.
  17. Eliberarea camerelor de hotel cu multe ore înainte să fie disponibil un mijloc de transport, pentru a ajunge acasă. După ce am petrecut un city break sau mai multe zile într-un oraș, oboseala începe să-și spună cuvântul. Astfel că în ultima zi ai vrea să ajungi mai repede acasă și să te odihnești. Mi-am reîncărcat bateriile, dar trebuie să recunosc că drumul lung este pe cât de frumos, pe atât de obositor. În ultima zi, ai vrea să eliberezi camera și să aștepți câteva minute sau o oră să te urci într-un mijloc de transport, dar dacă mergi cu trenul(adică dacă-ți permiți acest lux) se întâmplă să mai întârzie din te miri ce motive.
  18. WC-urile murdare. Indiferent dacă mergem cu trenul sau cu autobuzul, nu ai vrea să mergi la baie. Nu știu exact, dacă sunt posturi alocate pentru personalul de curățenie, însă este antiigienic de la clanță(asta în cazurile în care ușile se închid, la chiuvetă și closet, pline de bacterii.
  19. Săpun inexistent la WC. Săpunul ar trebui să fie nelipsit dintr-un WC, pentru că ar reduce din bacterii. Sigur, că sunt călători români care suferă de cleptofobie sau în unele cazuri au impresia că toate lucrurile publice le aparțin. Nu este așa, trebuie să le utilizate de toți călătorii sau cel puțin așa cred că este normal. Cam relativ acest subiect, trebuie privit și din partea angajaților, dar și din cea a clienților.
  20. Hârtie inexistentă la WC. Mi se pare o idee bună cu plata la intrarea în WC, în cazul în care cei care primesc banii se ocupă cu dezinfectarea și curățenia acestora. Mai bine să plătesc un leu-maxim doi, dar să am hârtie și săpun, decât să-mi se întoarcă stomacul în două și să optez pentru a merge la baie când este o urgență majoră.
  21. Bacșișul supraapreciat. Mă refer, atunci când ai mai mulți bani la tine  pentru a achita nota de plată, dar nu ai îi ai schimbați și te aștepți să primești restul, ca să decizi tu cât merită să primească în plus angajatul pentru toate criteriile menționate mai sus. Printr-un exces de zel, angajatul consideră că i se cuvine orice, omițând acest aspect, relevant de altfel, de a lăsa clientul să facă alegeri.
  22. Mizeriile aruncate în natură. Din seria, cel din urmă va fi cel dintâi, mi se pare esențial să nu aruncăm gunoaie în natură. Îmi place să merg în diverse locuri și nu înțeleg cum oamenii nu-și pot pune ambalajele într-o pungă și să le arunce la prima pubelă pe care o întâlnesc în cale. Îmi aduc aminte că în liceu am fost să fac curățenie, prin diverse locuri din Brașov și am învățat că ambalajele se descopun între 50 și 500 de ani. Șocant și în același timp ar trebui să ne gândim înainte să aruncăm un ambalaj, pentru că poluăm natura.
Dragi călători pe plai românesc, 
Acestea sunt cele 22 de lucruri pe care le urăsc, atunci când merg într-o călătorie, aspecte pe care le-am sesizat de-a lungul timpului. Călătoriți responsabil și bucurați-vă de peisajele interesante, dar nu încercați să poluați natura.

vineri, 16 septembrie 2016

Parcul Noua din Braşov este o zonă de relaxare și distracție pe care nu o puteți rata




Mereu sunt întrebată de bloggeri ce mai pot vizita ei într-un city break în Brașov și cum se pot distra în cel mai frumos oraș din România. Brașovul este un oraș interesant prin numeroasele obiective turistice, verde pentru că este situat într-o zonă muntoasă(acolo unde ne putem găsi echilibrul și ne putem încărca bateriile) și în continuă ascensiune, în ceea ce privește extinderea zonelor de agrement. Parcul Noua din Braşov  este o zonă de relaxare și distracție pe care nu o puteți rata, pentru că aici o să descoperiți cum să vă învingeți frica de înălțimi la Parc Aventura, să vedeți cum reacționează diferitele animale prezente la ZOO situată în apropierea acestui parc.




Lacul Noua  este amenajat ca un ponton, fiind și o oportunitate de business prin închiriere bărcilor pentru plimbările pe lac. O plăcere pentru cei care vor să se bucure de plimbări relaxante, să admire peisajul de un verde calmant, să vadă broaștele țestoase de aproape, de mirosul îmbietor de mâncare, de aerul curat și de clipele de distracție, că doar bărcile au nevoie să fie vâslite...




De asemenea, la Parcul Noua puteți ajunge cu ajutorul transportului în comun RATBV, luând linia 17 din Livada Poștei și linia 35 de la Gară. În prezent, prețul biletului de transport în comun este de 4 lei dus-întors pentru copii și adulți, respectiv 2 lei pentru pensionari.



Dragi călători pe plai românesc,
Vă invit să explorați Parcul Noua din Brașov și să vă bucurați alături de familie, de priveliștea frumoasă în care natura ne parfumează și ne încarcă bateriile, de animalele exotice care se perindă pe la ZOO, de bărcile care-și așteaptă turiștii, de PARCUL AVENTURA care așteaptă curajoșii să se întreacă pe un traseu ce-ți dă emoții. Blogolteanul Daniel a explorat această zonă și a scris despre frumusețea parcului în Jurnal de Brașov.



miercuri, 7 septembrie 2016

Personaje care nu ar dona un leu, dar în schimb pot să se murdărească pe la gură cu binefaceri

                                                Enraged, Irate, Furious, Frantic, Fuming

Personaje care nu ar dona un leu, dar în schimb pot să se murdărească pe la gură cu binefaceri.

Mă amuză şi în acelaşi timp mă indignă acei oameni care nu au dat unui om al străzii sau unui sărac o bomboană, dar se pot exprima în alte cazuri de parcă ar avea experienţă în acest sens. Personaje care nu au trecut prin probleme de sănătate de la cancer la diferite boli cu membrii familiei dar pot să fie scuipătorii de seminţe din online, deşi nu au utilizat câteva minute pentru a ajuta semenii.

Personajele de cea mai joasă teapă, care au frustrări constante şi pentru că nu sunt băgaţi în seamă şi dacă nu vomită puţin în online, nu se simt bine. În primul rând, încearcă să donezi unui copil un leu sau o pâine, iar după poţi să te baţi cu pumni în piept că alte personaje nu au voie să posteze informaţii relevante, pentru a putea susţine anumite cauze sau fotografii cu persoanele ajutate sau cu jucăriile şi alimentele donate.

Cred că realizezi faptul că expunerea publică a unor cazuri reale(se numeşte promovare şi poate să fie o companie CSR) pot fi de folos, pentru cei care se află în această situaţie. Ideea este că tu NU ŞTII cât de greu este să faci rost de bani pentru operaţii şi tratamente, dar să aberezi constant despre acest subiect e mai simplu, mai ales atunci când e clar că NU ŞTII natura problemei.

                                                     Angry, Face, Emoticon, Animations, Green


Oamenii care donează bani se interesează de cazurile pe care le susţin şi uneori postează fotografii, pentru a promova un caz, fie că vorbim de o donaţie sau de o nevoie de sânge. Sper totuşi să treci şi tu prin aceste probleme de sănătate, ca să-ţi dai seamă că poziţia ta ar fi alta, una umană, NU PERSIFLATOARE la adresa pacienţilor. Susţin asta în calitate de om care are un înger ce s-a luptat cu această boală grea, renumitul D. Cancer. Să-ţi fie ruşine, călător frustrat de pe plai românesc.



duminică, 4 septembrie 2016

Transfăgărășan este traseul în care natura este înfățișată într-o capodoperă ce-ți taie respirația

A photo posted by calatorpeplairomanesc (@calatorpeplairomanesc) on
Transfăgărășan este traseul în care natura este înfățișată într-o capodoperă, ce-ți taie respirația. Mi-am dorit tare mult să ajung aici, după ce am vizionat mai multe documentare. De necrezut că există locuri atât de frumoase pe plaiul nostru românesc. M-am bucurat de fiecare moment, de fiecare serpentină care mai aducea ceva nou, ceva inedit, rupt dintr-un film frumos. Pot spune că este o față deosebită a plaiului românesc, acolo unde natura se dezlănțuie, unde cele patru anotimpuri dau năvală într-o singură zi.

Prima oprire, după ce am ajuns în Cârțișoara a fost la Cabana Bâlea Lac, acolo unde mâncarea nu a fost tocmai pe gustul meu. Motivul principal fiind preparatele prea condimentate, mujdeiul de usturoi este o apă chioară de toată frumusețea. Bine că ne-am mai delectat cu peisajele de pe terasă, că altfel mâncare ne-a lăsat un gust amar. O parte din prietenii mei au urcat cu telecabina și au fost impresionați de tot ceea ce au văzut, iar ceilalți am hotărât să ne apropiem de un râu și să ne bucurăm de apa limpede și rece, care-și făcea loc printre pietrele de o punea la încercare, așa cum este și viața noastră plină de obstacole. 
A photo posted by calatorpeplairomanesc (@calatorpeplairomanesc) on

Aerul curat, susurul apei, cântatul păsărelelor, verdele calmant al pădurii și prieteni dragi în jurul meu. O zi perfectă pentru a-mi încărca bateriile, într-un loc în care totul vine de la sine. Mi-am luat inima în dinți și am continuat cu drumul ce mă ducea mai aproape de frumusețea naturii și de o capodoperă ce lăsa în urma ei un drum spectaculos, în care natura devenea din ce în ce mai măreața, mai colorată și mai bogată.


Natura îmbracă forma unei capodoperi, a unui hău nemărginit al frumuseți, al unei păduri care se formează într-o ordine perfectă, grațioasă. Mă fascinează spectacolul naturii, al formelor și culorilor nemaivăzute și nemaiîntâlnite. În natură, gândurile se aliniază, ambițiile cresc și inspirația ajunge la un alt nivel al cunoașterii de sine.

Transfăgărășanul  este un traseu de revăzut și de repovestit constant. Un loc de poveste unde mi-am încărcat bateriile, mi-am așezat gândurile, m-am delectat cu verdele calmant al pădurii și cu formele interesante ale naturii. Toate astea au creat un cadru special ce reprezintă o oglindire a plaiului românesc.

Dragi călători, dacă tot v-am povestit despre Transfăgărășanul și de ce merită să ajungeți pe culmile cele mai înalte ale plaiului românesc, nu ratați acest traseu pentru că sunt sigură că nu o să vă pară rău.

sâmbătă, 13 august 2016

Un om bolnav poate să-ţi influenţeze trăirile

                                   Mental Health, Mental Illness, Women



Un om bolnav poate să-ţi influenţeze trăirile în mod negativ. Consider că o gândire pozitivă poate să te scoată din starea respectivă şi să te ajute să vorbeşti cu omul drag, asemenea unui psiholog care ascultă neîncetat şi te lasă să găseşti răspunsurile la întrebări. În acelaşi timp, bolnavul se poate elibera de toate gândurile negative care-i invadează mintea.

Nu lăsa acel "nu pot să duc o cană de apă la gură" sau acel "sunt o legumă" să te determine să exagerezi cu grija purtată viyavi de bolnav, pentru că nu trebuie să-l demoralizezi, ci să-l încurajezi pentru a spera că ziua de mine o să fie diferită. 

Uneori efecul domino am impresia că nu apare, mai ales când am cea mai mare nevoie, dar sunt sigură că toţi avem de dus o cruce şi că avem o menire aici pe pământ. Menirea mea este de a aduce zâmbetul pe chipul celor dragi mie, de a visa cu ochii deschişi şi de a munci pentru visul meu. Da, am şi eu un vis la care lucrez şi pe care încerc să-l concretizez pe yi ce trece tot mei mult.

Un om bolnav, aşa cum este mama mea trece toate acţiunile prin filtrul ei, bazate pe experienţele ei, diferite de ale mele. Unele zile am impresia că sunt din ce în ce mai dificile, că viaţa este o luptă continuă cu dureri, trăiri şi contexte care să ne pună într-o situaţie limită.
Atunci când suntem într-o situație limită avem impresia că se sparge o oglindă în mii de bucățele, de reflecții, de idei, asemenea unui puzzle care are nevoie de toate piesele, de toate fațele pentru a reface acea poveste uitată într-o cutie a pandorei. 


Treptat ne dăm seama că vorbind de frământările noastre, toate aceste gânduri se eliberează, pentru a face loc unor momente mai fericite din viața noastre care și-a pus amprenta în anumite situații. 

Dragi, călători pe plai românesc, vă doresc multă răbdare cu cei dragi, pentru a-i putea încuraja să fie mai optimiști și să se bucure de viață, pentru că este scurtă, trecătoare, frumoasă și unică.





miercuri, 13 iulie 2016

Numărul mare de absolvenți au reușit să treacă de examenul maturității

Open Book, Library, Education, Read


Numărul mare de absolvenți care au reușit să treacă de examenul maturității au trecut cu brio și datorită subiectelor mai accesibile sau punctului scăzut pentru promovarea cu nota 5 a unei materii. Cei care nu au reușit să treacă de examenul maturității beneficiind de aceste privilegii, nota 5 la două materii și o notă de 8 poate înclina balanța pentru a-l promova. De aceea, pentru a promova bacalaureatul, absolvenții trebuie să aibă nota finală 6.

Important este faptul că numărul zecarilor a crescut considerabil, dovadă că elevii de liceu sunt mai bine pregătiți, pentru a înfrunta celelalte examene și a ajunge acolo unde își doresc. Îngrijorător este faptul că, estimativ șomajul va crește considerabil, deoarece locurile pentru un post în domeniu sunt limitate.

Rata de promovare înregistrată de absolvenți este de 66,7%, înregistrându-se un procent ridicat în Transilvania. Consider că este important ca acest examen să fie mai transparent, fiind unul extrem de stresant și indispensabil, un rău necesar așa cum este Spânul în Povestea lui Harap Alb.

Promovarea examenului maturității ne pregătește pentru celelalte examene ale vieții. Examenele de la facultate sunt incomparabile, deoarece gradul de dificultate este mai ridicat. Dar, asta nu trebuie să ne demoralizeze și să renunțăm să luptăm pentru visul nostru. 

Cu această ocazie, vreau să-i felicit pe absolvenții care au trecut cu bine peste examenul maturității și să le urez mult succes în alegerea facultății care să-i ajute să se perfecționeze în calitate de viitori specialiști.

Dragi călători pe plai românesc, sper că numărul mare de absolvenți care au reit să treacă de examenul maturității să genereze mai multe locuri de muncă și nu un număr mai mare de imigranți sau șomeri cu diplomă.

duminică, 10 iulie 2016

Crosul ”Aleargă TU pentru EI” a generat emoții în comunitatea brașoveană

                 

Crosul ”Aleargă TU pentru EI” a generat emoții în comunitatea brașoveană este un obiectiv pe care l-au atins organizatorii, scopul fiind acela de a le oferi un ultim zâmbet pe chipul paciențiilor care suferă de o boală incurabilă.

Atmosfera de la un eveniment sportiv pentru strângerea de fonduri este creată de către voluntarii, care fac galerie, ajută la înscrierea participanților, fac poze și îi implică pe participanți, din pasivi în activi.În cazul Crosului ”Aleargă TU pentru EI” voluntarii au reușit să-i motiveze atât pe participanți, cât și pe alergători.

Participanţii, cei peste 600 de alergători au luptat şi au încercat să dea tot cei mai buni din ei pentru a susţine cauza prezentată de către Hospice "Casa Speranţei" Sub Tâmpa, acolo unde energia şi nuanţa verde predomină, atât din punctul de vedere al cadrului, cât şi al voluntarilor.

 

joi, 30 iunie 2016

Urăsc libidinoșii și pupincuriștii semi-analfabeți

Eyes, Crazy, Funny, Face, Isolated 



Urăsc libidinoșii și pupincuriștii semi-analfabeți care fac parte din aceeași categorie a mamiferelor scârboace. In general, ai impresia că toții oamenii gândesc ca tine, nimic mai greșit. Unii, nici măcar nu se chinuie să gândească pentru simplul motiv că ”e grele” și ajung să citească cel mult etichetele sticlelor, dar de altfel sunt de o mare ”enteligență”, decât că îți lasă peste 16 comentarii pe zi, la aceeași postare sub forma unor dume uzinărești.

Cocalaro-domnii au impresia că, pot să abordeze fiecare personaj după bunul plac și că fiecare gustă mizeriile transmise într-o formă sau alta. Se spune că de la o vârstă oamenii devin mai înțelepți, alții îți dau impresia că pot să-și asigure un loc la zoo. Dacă unele personaje își câștigă existența prin omagierea pseudo-valorilor și a mizeriilor care scuipă o vomă, formată din vorbe nemestecate, venin și rahat, doar pentru că primesc o sumă frumușică să pupe în fund creatura.

Cu tot respectul, dar nu pot să fac treaba asta, din motive etice și estetice, vizual vorbind nu agreez personajele ajunse la o anumită vârstă care agasează domnișoarele. De aceea, de fiecare dată când voi întâlni acest profil-specimen- îl șterg și blochez de urgență, pentru ca retina mea să nu fie zgâriată de mizerii. În final, să ajungă acolo unde le este locul, la coșul de gunoi.

Dragi călători pe plai românesc sunt sigură că și voi întâlniți tot felul de oameni, dar depinde de dumneavoastră pe cine vreți să păstrați în lungul drum al vieții. Unii au impresia că ”trebuie” să acceptați astfel de persoane în jurul vostru, în viață faci doar ceea ce crezi tu că este bine și nu doar ceea ce trebuie. Consider că astfel de oameni suferă de atenție și vor să păcălească din ce în ce mai multe doamne, respectiv domnișoare, care nu au principii.

 

duminică, 22 mai 2016

Sinuciderea nu este o soluție

                                  Femeie, Disperat, Trist, Lacrimi

Sinuciderea nu este o soluție, ci doar un mod de a scăpa de toate problemele din jur fără să ne gândim cât de mult rău le facem celor apropiați. În viață trecem prin mai multe perioade stresante, oamenii ajung să ne critice și să dea în noi cu noroi și mocirlă. Dar, după fiecare perioadă dificilă răsare soarele sub orice chip și pe orice stradă. 

Totul are rezolvare în viață, în afară de moarte, pentru că reușește să încheie socotelile pe pământ pentru a atârna greu acolo în cer. Avem impresia că problemele se înmulțesc pe zi ce trece, iar acel efect de domino nu mai apare pentru a le face să se risipească.

Sinuciderea nu este un mod corect de a rezolva lucrurile, chiar dacă multe lucruri nu sunt corecte. De foarte multe ori, trăim nedreptăți pentru că oamenii au putere și e ”cuvântul nostru împotriva cuvântului lor”. Acel cuvânt și acel nume care ”dă” mult mai bine, decât ale noastre. Se zice că suntem prea mici pentru a putea vorbi și să avem grijă ce facem.

În timp, îți construiești o afacere, ai o familie, ai văzut lumea, într-o sintagmă ai tot ceea ce și-ar dori un om. Însă în goana după succes, muncești neîncetat, nu-ți vinzi sufletul, nu accepți să faci compromisuri, ci doar te lași condus de intuiție. 

Până când un cârd de oameni, care nu au făcut nimic altceva în viața lor decât să creeze scenarii inexistente, să manevreze și să inventeze afirmații inerente cu privire la persoana ta că doar ”te cunosc atât de bine”. Deși, nu avut ocazia să te vadă pe stradă sau ai fost coleg și nu ai vorbit nici măcar o singură dată sau ai avut orice altă relație formală.

Cazi în depresie, iar pe zi ce trece te afunzi tot mai mult, în minciuni, într-un film prost lucrat de ei. Specialiștii care nu s-au spetit cum o faci tu, nu au trecut de examenul maturității sau poate nu au urmat cursurile unei facultăți. Cu toate acestea pot să te strivească, să-ți strice imaginea și să te distrugă treptat.

Stresul e din ce în ce mai mare și poate că vei ceda. Dar, ține minte atunci când ai dreptate nu ești singur și poți să lupți împotriva tuturor. Trebuie doar să crezi în tine și să înfrunți cu demnitate toate mizeriile, care la un moment dat se vor da în vileag. 

De ce să cazi și să le dai satisfacție? 
Adevărul mereu o să învingă...răul poate să câștige o bătălie, dar nu războiul. Am întâlnit multe mizerii de-a lungul vieții, am fost amenințată de sute de ori, dar nu am renunțat, am mers până la capăt și așa o să fac în continuare. Voi scrie povestea până la finalul povești, acel final îndepărtat de care Tu, cel care mi-ai făcut rău vei afla. Îți vei aduce aminte de atât de multe ori pentru că și tu vei trăi aceleași mizerii însutit.

Dragi călători pe plai românesc, sinuciderea nu este o soluție, trebuie să înfruntăm în viața ceea ce ni se întâmplă și să dovedim toate mizeriile care ni se instrumentează. Orice problemă are o soluție, iar adevărul este mereu undeva la mijloc, dacă privim din alt unghi ne vom da seama că putem să trecem cu fruntea sus. Înainte de toate, în viață rămânem cu demnitatea și cu tot ceea ce facem, restul mizeriilor și oamenilor care ne fac rău se prăpădesc repede și sigur.

Disperarea și plânsul nu ne rezolvă problemele, așa că mai bine ne gândim cum să demonstrăm că noi avem dreptate și nu cum să ne afundăm, să ne aruncăm într-o gaură neagră fără sfârșit, care nu aduce ceva bun. Dormiți, gândiți și asumați-vă toate faptele pe care le faceți. 

Depresia este boala secolului care duce la suicid, peste 3,2 % români aleg să-și pună capăt zilelor din cauza boli, a sărăciei sau a dosarelor în care sunt acuzați. Îngrijorător este faptul că în acest procentaj de numără tinerii care trăiesc iubiri neîmplinite și aleg să se sinucidă. Trist și în acest timp este o realitate dură, a celor care vor să oprească timpul, trăirile și să înfrunte destinul.

Viața nu este doar lapte și miere, de aceea cred că ar fi bine să discutați cu un apropiat prin ce treceți, pentru că așa problemele se vor rezolva, iar voi o să reușiți să depășiți acest moment. Viața este o călătorie cu gropi și salturi, cu drum drept și curbe, important este să ne urmăm visul, să muncim neîncetat și să încercăm să trecem peste toate problemele pentru că nu suntem singuri, mereu avem pe cineva, de la familie, prieteni la divinități, toți complotează pentru a ne îndeplini visele. Trebuie doar să credem în noi și în ei. 

vineri, 20 mai 2016

Cum ar fi dacă într-o zi...te-ai întâlni cu destinul?

Cuplu, Iubitorii De, Mers, Dragoste, Tineri, Relaţia

Cum ar fi dacă într-o zi...te-ai întâlni cu destinul?
O întrebare pe care o aud constant în ultimii ani, poate pentru că multe semne mă duc cu gândul la faptul că într-o zi absolut întâmplător voi întâlni o persoană de lângă care nu aș vrea să mai plec nicicând. Nu sunt genul de persoană care să mă îndrăgostesc prea repede, motiv pentru care, îmi trece la fel de greu.

Nu îmi deschid inima în fața oricui și uneori nu am încredere în oameni. De-a lungul timpului mulți oameni m-au dezamăgit și atunci m-am interiorizat, am început să analizez oamenii, implict să mă gândesc de foarte multe ori înainte să spun ceva. 

Acum câțiva ani, am avut multe vise ciudate, legate de viața mea personală. Printre care unul m-a pus pe gânduri și mereu mă între dacă o să trec și prin asta. Mi-am întâlnit ursitul absolut întâmplător, ne-am iubit, ne-am certat și ne-am despărțit...am trecut prin toate acele momente ale primei iubiri și se sfârșise. Acel om semăna foarte bine cu mine, toată lumea avea impresia că suntem frați.

Mai târziu am întâlnit un alt om frumos, prin mulțime, într-un cadru în care nu mai fusesem până atunci. Un palat din marmură, în care mulți oameni de business veneau la eveniment, el mă lua de mâna și se uita drept în ochii mei. Îmi aduc aminte că în vis, el era îmbrăcat într-un costum elegant, aparte, un smoking rafinat, iar eu într-o rochiță scurtă în față și lungă în spate. Domnul era înalt, cu ochii albaștrii, inteligent și frumos.

De multe ori, mă gândesc de ce nu ne spunem nimic la început, ne privim timid și ne lăsăm purtați de valurile dragostei. Frumosul sfârșește tragic, într-un accident de mașină, sinceră să fiu nu aș vrea să trec prin așa ceva. Dar, cine se poate împotrivi destinului?

La final m-am reîntâlnit cu primul iubit, care-l mituia pe fiul meu cu jucării și ca să poate să mă recucerească. Mereu, mă gândesc că o să am aceeași soartă ca a mamei mele sau a bunicii, care a rămas cu același om până la cele mai dulci bătrâneți și nu că un om drag, alături de care îmi construiesc o casă, o familie și îmi definesc personalitatea se prăpădește.

Cum ar fi dacă într-o zi ai visa că săruți cai albi în vis și te întâlnești cu marea dragoste? Probabil că în realitate vă zâmbiți și vă sorbiți din priviri. În gândul vostru ar rula tot felul de idei ”oare cine e? ”, ”oare mă privește”, ”oare mă observă?”, ”cum să-i dau de înțeles că-l/o plac?”.

Dragi, călători pe plai românesc, cred cu tărie că nu te poți pune în fața destinului și că poți doar să înfrunți avalanșa și prăbușirea cerului cu demnitate. Fiecare undeva, cândva și într-un loc special, ne vom întâlni jumătatea, acea persoană care am vrea să rămână alături de noi în această călătorie până la dulci bătrâneți, atunci când ne privim nepoți, ne ajutăm copii să se definească ca oameni și încercăm să le dăm sfaturi înțelepte celor dragi.

vineri, 13 mai 2016

Colecția Marc Chagall este expusă la Castelul Cantacuzino până pe 26 iunie


Colecția Marc Chagall este expus la Castelul Cantacuzino până pe 26 iunie. Expoziția  de litografii al lui Marc Chagall prezintă ilustrații din Biblie și din călătoria lui Ulise, raportate la viața lui. Pictorul evreu s-a născut Vitebsk, în Rusia, sub numele de Moșe Segal, un  nume care a fost schimbat o dată cu desărvârșirea lui profesională și cu ascensiunea artistului.


După ce a urmat o școală laică și a înfruntat greutățile întâmpinate, deoarece familia lui era pe cât de săracă, pe atât de credincioasă. A luptat și a muncit până când munca lui a fost recunoscută în Franța. A învățat de la cei mai buni pictori, cum să transpună arta și să dea o formă unei creații, una în care elementele avangardiste și neoromantice sunt prezente.
Ciclul vieții sau o reprezentare a celor trăite din copilărie, până la maturitate. Marc Chagall și-a urmat calea susținând că ”am ales pictura, căci îmi era la fel de vitală ca aerul. Mi s-a părut o fereastră prin care pot să-mi găsesc scăparea într-o altă lume. Chagall se refugiază în muncă, șlefuind talentul pe care îl avea.

Chagall a frecventat mai multe muze de-a lungul timpului, atât Bella, cât și orașul natal au fost reprezentative pentru picturile lui. Întâlnirea cu Bella Rosenfeld s-a petrecut în anul 1909, de atunci a devenit eroina visurilor lui artistice. Aducând și un ultim omagiu Bellei, după ce aceasta a murit, prin publicarea memoriilor ei intitulate ”Lumânări aprinse”.
”Universul nostru interior este cât de poate de real și chiar mult mai real decât cel vizual.Să numești fantezie sau basm tot ceea ce pare la prima vedere ilogic este o dovadă a neînțelegerii umane” iar colecția de litografii prezintă mai multe scene din Călătoria lui Ulise, Războiul Troian transpuse într-o coloristică aparte cu vervă, de la roșul aprins la galbenul care ne duce cu ideea la gelozie.

Chagall și-a depășit condiția umană, a peformat chiar și atunci când devenise deja celebru și bogat. Un exemplu pentru mulți artiști, tineri, care nu au motivația să trudească constant pentru ca visul să devină realitate, iar atunci când ajung unde și-au propus să muncească necontenit până la sfârșitul filei, a povești muritoare, dar și începutul unei povești nemuritoare. Cred cu tărie faptul că vocile suave se vor auzi într-o zi atât de pregnant.

Vă invit să vă delectați cu o colecție interesantă de litografii la Castelul Cantacuzino. Astea fiind spuse, dragi călători pe plai românesc nu ratați colecția lui Marc Chagall și o scurtă vizită prin castelul să descoperiți familia Catacuzino, nunțile impresionante cu alai din acea perioadă, piscinele mari din fața castelului, Biserica din curte și construcția în sine(de la ușile vopsite cu motive maramureșene). Puteți vizita Castelul de luni până joi în intervalul 10.00 - 19.00, iar în weekend 10.00-20.00. Atât pentru azi de la Castelul Cantacuzino, ne revedem curând și cu alte postări de pe plaiul românesc.

 
Blogger Templates