sâmbătă, 30 aprilie 2016

În fiecare an iau lumină împreună cu tati. Tradiția continuă.

În fiecare an iau lumină împreună cu tati. Tradiția continuă. Sărbătorile sunt un prilej pentru a petrece mai mult timp cu familia mea, a mă uita la filme, a face mâncare și a mă plimba cu părinții mei dragi. Ador să petrec sărbătorile Pascale alături de ei, să povestim, să râdem și să ne amintim de năstrușniciile din tinerețe.

De 21 de ani merg cu tata la aceeași oră 23:45 și să iau lumină de la biserica apropiată de locuința mea. Mereu cu gânduri pozitive, cu rugăciuni în minte rostesc și ”Hristos a înviat din morți, Cu moartea pe morte călcând, Si celor din morminte, Viata daruindu-le.” Întârziată de fel, mă pregătesc pe ultima sută de metri să merg la biserică.

Îmi oferă și o siguranță faptul că aleg să merg cu tatăl meu în fiecare an. Cred că și dacă m-aș așeza la casa mea, tot cu tati aș merge să iau lumină pentru că așa m-am obișnuit. Respect întocmai cerința de a aduce acasă lumina, că doar se spune că cine nu poate să o aducă o să fie răcit tot anul. Ceea ce s-a întâmplat de la Paștele trecut și până acum, am tot fost răcită și am petrecut cu o plasă de pastile pe sezon.

Ei bine, anul acesta am adus lumânarea acasă fără să se stingă pe drum, Slavă Domnului să trec cu bine de răceală și după aceea, ducă-se pe pustii boala. Cred cu tărie că fiecare avem nevoie la un moment
dat de luminița de la capătul tunelului, de o soluție pentru a scăpa din impas.

Am așteptat Paștele cu pace în suflet, cu o perioadă în care am postit și am 
încercat să fiu mai bună, să iert și să nu îi judec pe ceilalți. Îmi este foarte dor de
fratele meu care muncește peste mări și țări, dar sunt sigură că la un moment dat
o să revină pe plaiul românesc și atunci o să luăm lumină împreună.

Tradiția continuă anual... pentru că această Sărbătoare este despre învierea lui 
Hristos, despre minuni, despre liniște, despre familie, despre iubire și despre 
multă încărcătură spirituală. Hristos a înviat!

vineri, 29 aprilie 2016

Ce am învățat în cei trei ani la Facultatea de Comunicare și Relații Publice

Luasem bacalaureatul cu o notă bună și mă frâmântam că nu știam la ce facultatea să dau și ce specializare să urmez. Dacă aș vrea să-mi întreprind o afacere, cum aș putea să pun bazele ei cu ajutorul Fondurilor Europene. Cu o seară înainte am studiat toate materiile de la fiecare facultate care mă interesa și am dat absolut întâmplător peste Facultatea de Comunicare și Relații Publice, din cadrul Universității Transilvania din Brașov.

Multe materii interesant de la Introducere în Publicitate la Producție TV. Fără să stau prea mult pe gânduri am hotărât să mă înscriu, că nu aveam nimic de pierdut, ci doar de câștigat. Aveam foarte multe așteptări, trecusem de examenul maturității și mă gândeam că o să găsesc tineri deschiși cu perspective mărețe. Ei bine, m-am înșelat amarnic, am întâlnit colegi care nici măcar nu știu să salute, cei șapte ani de acasă le lipsesc cu desăvârșire.

Dacă, uneori ai impresia că sintagma ”comunicare și relații publice” înseamnă deschidere spre nou, spre comunicare și spre înțelegerea unor aspecte ale vieții, realizezi că sunt defectele profesionale, doar ale celor care activează în domeniu, desigur. Mereu întâlnim profesioniști și specialiști depinde ce alegem să devenim. 

Această dezorganizare și atmosferă a dăinuit în toți acești ani. Iată-ne la final de drum și am rămas aceeași oameni cu aceleași păreri, că doar ”vai fată cum îți stă azi părul” și ”vai fată ai o pilă, mi s-a rupt unghia” sau ai ”văzut c......ala de prof că m-a lăsat restantă”, ”extraordinarul este extraordinar” și lista poate continua. Subiecte importante de abordate, pentru a vorbi corespunzător. Să fie bine ca să nu fie rău.

Am învățat că dacă ignori astfel de personaje și preiei din atitudinea lor, se supără că nu saluți. Ce să-i faci, ce ție nu-ți place altuia nu-i face. Am întâlnit și colegi cu o viziune, cu o experiență despre PR, cu mult bun simț, dar extrem de puțini. În viață e bine să plătești cu aceeași monedă.
                                       
Prima dezamăgire  ca să spun așa, a fost atunci când am avut impresia că o să am parte de colegi deschiși spre nou, că o să organizăm petreceri, o să ne implicăm în tot felul de activități de voluntariat, ceea ce nu s-a întâmplat. Un singur eveniment l-am organizat(s-au implicat și colegii mei)  împreună cu un profesor tânăr(bine pregătit) cu inițiativă care a vrut să ne oferă o altă perspectivă asupra lucrurilor și care este munca din spatele evenimentului Prima Conferința Națională de Psihoterapie Experiențială și Hipnoterapie: Dezvoltare, cuplu, sexualitate.

Am întâlnit profesori universitari pregătiți, dar și pe cei mai nepregătiți pentru a susține un subiect. După ce am tras o linie, pot spune cu tărie că am învățat foarte multe lucruri despre analiza unei reclame și a unui discurs. Și trebuie să recunosc că nu am fost stresată de Logică, deoarece am reușit să iau o notă bună la examen, ceilalți îl vor ține minte mult timp de acum încolo. Noțiuni de bază despre comunicarea nonverbală și despre cum poți negocia un contract mi-au rămas întipărite.

De asemenea, știu să planific un eveniment, să selectez un canal media pentru difuzarea unei reclame și prin ce mijloc pot să-l promovez. Profesorii devotați au încercat să ne introducă în această lume a PRului. O picătură într-un ocean, cam asta reprezintă ce am reușit să prind din zbor. Cred că o să țin minte mereu ce mi-a spus exigentul profesor universitar de la joburi și cariere cu profesia de relaționist ”măi fată, tu, ești virusată! La mulți ani în domeniu”.

Important este că am elementele de bază și pot să ajung acolo unde mi-am propus după multe ore de muncă. Ce așteptări aveam de la unii profesori, ei bine uni nu veneau la ore, pe motiv că lucrau într-un alt loc. Fără să conteze că noi îi vedeam doar la examen. Sigur că se întâmplă să nu poți o dată sau de două ori să ajungi, pe orice motiv personal. Dar, dacă nu vii deloc, nu trebuie să te mai lauzi cu titulatura de profesor universitar pentru că nu-ți aparține.

Am întâlnit și profesori universitari care aveau pretenții foarte mari de scriere a unui comunicat, în condițiile în care nu ne dădea un exemplu concret. Multe hibe are și sistemul universitar, dar asta se datorează profesorilor care ar trebui să ne fie mentori. Să ajungem să rămânem cu ceva după fiecare seminar, să ne întrebe dacă am înțeles și să ne accepte părerile bune sau proaste. Nu gândim la fel și mai ales noi suntem în etapa în care asimilăm foarte multe informații.

În cei trei ani la  Facultatea de Comunicare și Relații Publice am învățat că:
  • doar profesorii pasionați și dedicați se pregătesc pentru a-i învăța pe studenți
  • profesorii universitari te citesc 
  • uni vor să înveți prin puterea exemplului
  • unii studenții nu sunt așa de deschiși la minte
  • bunul simț primează în orice context
  • voluntariatul te ajută să progresezi într-un domeniu de activitate
  • experiența este cea care determină un angajator să facă alegerea între tine și Xulescu
  • unii profesori sunt nepregătiți
  • unii studenți sunt pregătiți pentru producție, deoarece au participat la multe activități
  • profesorii universitari îți pot da sfaturi bune
  • știu cum să gestionez o discuție și să negociez un contract
  • îmi dau seama din comunicarea nonverbală ce vrea să-mi transmită un om
Trecut-au trei ani și am pus în balanță lucrurile frumoase și pe cele mai puțin frumoase, așteptările versus realitatea. Așa cum socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg, la facultate, totul este opțional. Poți decide dacă vrei să-ți continui drumul sau să te pierzi între timp fără un rost. Mă bucur că am reușit să ajung la final, deși a fost unul anevoios și plin de obstacole, am continuat să sper că o să fie bine și că pe viitor o să mă ajute să urc încă o treaptă în desăvârșirea mea profesională. Atât pentru moment despre Facultatea de Comunicare și Relații Publice și ne revedem curând cu alte informații despre acest subiect.

sâmbătă, 23 aprilie 2016

Prima mea experiență cu metroul

Prima mea experiență cu metroul a fost interesantă, mă panicasem un pic că o să cad sub roțile acestuia pentru că mișca foarte repede. Închidea ușile și gonea până la destinație. Fiind obișnuită cu un ritm mai molcom al RATului din Brașov, mi s-a părut un ritm mai alert, al Bucureștiului. Acolo unde totul este pe fugă. pe repede înainte, dar parcă un ritm care nu mă reprezintă. Mereu sunt pe fugă de la un corp la altul al facultății, dar nici chiar așa de repede.

Biletul costă 5 lei dus-întors. Ceea ce înseamnă că eu plătesc 2,5 lei pentru o călătorie, mult mai ieftin față de 4 lei plătiți în Brașov pentru un mers cu autobuzul sau troilebuzul care de multe ori accelerează, ducând cartofi și nu oameni. Mi-a plăcut că era curat atât pe peronul, unde am așteptat metroul, cât și în interiorul acestuia. Un punct în plus pentru bucureșteni, sincer mă gândeam că o să găsesc multă mizerie, aglomerație și nu a fost deloc așa.

De la Gara de Nord am mers până la Dristor 1. Liniște era acompaniată pe fundal de sunetul metroului și de cel al persoanei înregistrate care ne spunea stația exactă. Atunci când nu ești din București, este utilă această metode pentru a te pute informa cum să ajungi la destinație. 

Când am compostat biletul să pot intra îl tot respingea acel aparat. Ulterior mi-am dat seama că primele trei sunt destinate celor care au abonament, iar următoarele pentru cei care au cumpărat doar un bilet.

Mi-a plăcut călătoria cu metroul pe plaiul bucureștean, data viitoare voi merge cu metroul pentru a economisi timp și bani. Data trecută pentru card nominal și alte bilete încărcate am plătit 16 lei doar dus, de această dată am scăpat doar cu 5 lei. 
Tu ai fost până acum cu metroul? Cum a fost prima ta experiență cu metroul?

luni, 18 aprilie 2016

Invitație pentru părinți la târgul Hello Baby Expo din Craiova

Hello Baby Expo Craiova

Invitație pentru părinți la târgul Hello Baby Expo din Craiova.

Informații pentru tinerii părinți despre creșterea copiilor  și distracție pentru întreaga familie în weekendul 22-24 Aprilie 2016 la Centrul Multifunctional din Craiova, între orele 10:00 și 18:00. Produse și servicii de la brandurile de top se vor afla în standurile amplasate la eveniment. O ocazie bună pentru a economisi bani și pentru a cumpăra produse de îngrijire pentru prichindel.

Un weekend petrecut la târg este util pentru a observa evoluția copilului, în cazul în care nu este născut. Serviciile medicale pentru gravide sunt esențiale pentru femei, deoarece sub îndrumarea unui medic, copilul se va naște pe cale naturală sau prin cezariană. Produsele de igienă și cosmeticele recomandate gravidelor vor fi expuse la târg, pentru a se bucura tinerele mame pentru a scăpa de vergeturi și de pielea lăsată.

În cazul în care prichindelul  face mare vâlvă prin casă și așteaptă nerăbdător/are cadoul de la iepuraș, la târg vă puteți orienta după jucăriile preferate. Așa cum în fiecare an este o regula nescrisa de a ne reînnoi garderoba, putem să  probăm îmbrăcăminte și încălțăminte pentru prichindel. Jocuri, jucării, cărți pentru cei mici de colorat de la edituri și librării, precum și oferte educaționale pentru cei mici se vor regăsi la târgul Hello Baby Expo.

Astea fiind spuse, dragi părinți vă invit la târgul Hello Baby Expo Craiova să beneficiați de reduceri la produse și servicii pentru copii, precum și la prezentări utile pentru tinerii părinți. De la cărucioare la jucăriile brandurilor, toate vor fi expuse la târg.

Tu ce părere ai despre târgul Hello Baby Expo din Craiova? Ce vrei să-i cumperi prichindelului de iepuraș?











marți, 12 aprilie 2016

Cei care ți-au făcut rău vor iertarea ta

                                     Biserica, Religie, Libertate, Spirit, Om


Vine un moment în viață, când cei care ți-au făcut rău, au nevoie de iertarea ta. După ce ți-au zdrobit inima, au încercat să o tăie în mii de bucățele și după au ars tot ceea ce a fost, mai frumos, mai fragil, punând un ultim element mortal, sarea și acum vor să-i ierți ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Nu te aștepta din partea celor pe care i-ai jignit, disprețuit și călcat pe fragilitatea, inocența, bunăvoința unui om  să se poarte la fel. Pentru că nimic nu o să mai fie la fel.

După tot ceea ce ai făcut, treptat ai reușit să nimicești și să distrugi, acolo unde se putea construi ceva frumos și unic. Să-mi fie cu iertare, pentru că suntem în postul Sfintelor Paști, dar înainte să arătăm cu degetul și să jumulim, ar trebui să ne gândim de foarte multe ori. Orice om se poate schimba, în funcție de propriile tale fapte, un om care a fost bun, poate să devină rău, nepăsător, absent și poate de neclintit în fața prăpastiei în care te afli.

Dacă, înainte ar fi făcut orice, să te scoată de acolo, să te aducă pe calea cea dreaptă. Acum nu simte nimic. Și ce poate fi mai rău? Decât un om care nu rezonează cu trăirile tale, care nu empatizează cu povara ta și care este acum într-un alt film. În acel film, în care tu nu te regăsești și așa cum Dante  povestea despre sufletele rătăcite și păcatele pentru care se căiau sau nu, așa ne putem raporta la viața din zilele noastre, când oamenii se căiesc ”dar nu prea pentru toate mizeriile, pe care ți le-a făcut”.

Totuși, ajungi în acel stadiu, în care nu simți nimic, te retragi din viața lor și aștepți să vină clipa în care, vei fi tu și persoana care te-a terfelit, care nu a ratat nici măcar o ocazie să te înjosească și care a reușit să distrugă tot ce era mai bun din tine. Cu inima împietrită, nu te bucuri de necazul altuia, dar nici nu poți să plângi, să te eliberezi.

Privești cu alți ochi, ai celui care nu i-a vreo atitudine, care nu-ți mai dă ocazia să-i zdrobești inima, dar nici să-i ceri iertare. Acel om, care nu-și mai dorește nimic, care nu are așteptări din partea ta și care vrea doar să-l lași în pace. Acea pace, pe care tu nu o vei avea niciodată, pentru că atunci când puteai să faci bine, ai făcut MULT rău.

Acel om, nu-ți întoarce răul pe care TU l-ai făcut voit, nu te distruge și doar stă ca un spectator, privește cum totul se prăpădește. El în suflet, simte că are parte de acea lumină, că nu-i pare rău că nu te-a nimicit, așa cum TU ai făcut în nerepetate rânduri. Dar, cum ai putea să privești un om care ți-a făcut rău cu aceeași blândețe în ochi, poate doar în suflet. Acel suflet pe care nu-l va vedea, pentru că a construit un zid, peste care nu vei mai trece NICIODATĂ.

Cei care ți-au făcut rău, au nevoie de iertarea ta, poate pentru că le pare rău că au acționat așa la un moment dat sau în toate cazurile, dar vine o zi când totul o să fie PREA TÂRZIU. Timpul este ireversibil și nu-ți dă ocazia să schimbi cursul ei, să vrei să repari, ceea ce ai distrus. Înainte să judeci un om și să-i faci avânt într-o prăpăstie, ține minte că mâine vei urma TU. Și atunci, pe acea persoană ai reușit să o schimbi într-un alt om, fără sentimente, care se uită cum defilezi cu ponoase ce nu ți se cuvin. Acele ponoase, de care se alege, praful...dar mai bine să pui praf pe amintiri, decât să arzi suflete...

Se vor gândi la tine, de atât de multe ori și vor rămâne cu remușcarea...aceea că nu au reușit să te vadă pentru ultima dată, să-ți spună câte NU ar fi schimbat, dacă lucrurile ar fi stat altfel. Suntem în post și cred că înainte să facem rău, ne putem gândi cum am face bine. Chiar dacă, avem impresia că răul mereu va învinge, NU este așa....Răul poate câștiga o luptă, dar Binele va birui peste războaie și peste toate lucrurile înfricoșătoare.

Simt, doar că trebui să-mi iau la revedere de la un om care mi-a făcut MULT rău, dar care a reușit să-mi usuce lacrimile și să-mi pietrifice SUFLETUL...uneori ești TU în fața destinului, a vieții și a lui Dumnezeu și trebuie să alegi...

marți, 5 aprilie 2016

Principalele obiective turistice din Brasov

Principalele obiective turistice din Brașov ce merită bifate, atunci când ajungi în orașul de poveste. Brașovul  este orașul meu de suflet, aici m-am născut, am crescut, am învățat(și încă mai rup băncile facultăților-2 la număr) și am evoluat. Aici m-am bucurat de vremea răcoroasă(temperat-continentală) și de stilul baroc al caselor șcheienilor. Mulți turiști sunt interesați de principalele atracții turistice din Brașov, care nu sunt puține la număr.



1. Casa  Sfatului  ce deține Muzeul Județean de Istorie Brașov, a fost construit pentru supravegherea orașului. Deoarece, mulți negustori se strângeau să-și vândă marfa în jurul acestui turn. Treptat a devenit și un centru economic care funcționează și în zilele noastre prin diversele firme care desfășoară activități economice, de la cafenele, restaurante, magazine cu obiecte artizanate, tarabe cu picturi și multe alte oportunități, atât pentru familii cu copii cât și pentru tinerii dornici de distracție sau de karaoke.

2. La Muzeul Județean de Istorie vă puteți delecta cu armuri, unelte vechi, veselă și banii care erau folosiți în primi ani ai ascensiunii, acestui oraș(care purta o altă denumire).


Muzeul de artă cunoscut sub numele de  ”Muzeul de Etnografie” este premiată cu diplome de excelență pentru păstrarea anumitor obiecte, specifice săcelenilor. Muzeul găzduiește costume populare, război de țesut, fire vechi și obiecte ce compuneau zestrea fetelor. Tariful de intrare este de 5 ron pentru adulți, 3 ron pentru pensionari și 2 ron pentru studenți și elevi.






3. Muzeul Civilizației Urbane este un obiectiv important mai ales pentru pasionații de artă. Clădirea cu subsol, parter, primul etaj și mansardă, deține diverse picturi decorative și cu o arhitectură construită cu elemente renascentiste. În prezent, prețul de intrare a unui adult este de 7 ron, pentru pensionari 3 ron și pentru studenți și elevi este de 2 ron.

                                     



4. Strada Sforii este cea de a treia ce mai îngustă Stradă din Europei și se află mai în jos de Poarta Șchei, se lasă căutată, dacă nu ești atent și treci în viteză. Mno, brașovenii sunt mai lenți și atunci se bucură de fiecare priveliște în parte. Un obiectiv turistic interesant, nou, pentru cei care ajung pentru prima oară pe plaiul brașovean.


5. Biserica Neagră este  biserică comunității luterane, unde vă puteți delecta cu arhitectura gotică, dar și cu diverse opere de artă. Constant se organizează concerte coral și recitaluri de pian. Taxele de intrare pentru adulți este de 9 ron, pentru studenți 6 ron, iar pentru elevi este de 3 ron.



6. Biserica Sf. Nicolae se evidențiază prin dimensiunile sale impresionante și prin construcția simplistă din piatră. Biserica ce poartă hramul Sfântului Nicolae păstrează fresce realizate de către pictorul Costin Petrescu. De asemenea, în cimitirul de lângă biserică personalități marcante ca Nicolae Titulescu, preotul Vasile Saftu și dr. Ioan Meșotă.


7.Prima Școală Românească este un loc unde sunt reunite valorile spirituale ale plaiului românesc și mii de cărți vechi ce atestă primele scrieri. Dar, mai bine vă las pe voi să vizitați sala de clasă a lui Anton Pann, unde te reîntorci în timp, la primi pași între ale scrierii, sala Diaconului Coresi, acolo unde acesta a conceput cele dintâi cărţi de circulaţie în limba română, sala ”Cartea și Cărturarii brașoveni” adăpostește arhiva cu caracter istoric. Nu ratați sala cu vatră și textele scrise în alfabetul chirilic. Taxa de intrare este de 10 lei pentru adult și de 5 lei pentru studenți și elevi.






8.În Bastionul Țesătorilor veți descoperi machete reprezentative despre cum erau așezate casele pe plaiul brașovean privind sistemul de fortificaţii la Ţării Bârsei înaintea secolului al XIV-lea, armuri ale gărzilor de corp,  arme albe, cămăși de zale, imagini ale cetății Brașovului.  



9. Poarta Șchei, Pietrele lui Solomon, Belvedere, Turnul Alb, Turnul Negru și Tâmpa sunt locurile potrivite pentru poze interesante și pentru o plimbare pe plai brașovean, asta în cazul în care aveți mai multe zile la dispoziție. Poarta Șchei(poți ajunge cu autobuzul 50) a fost construită după venirea împăratului Francisc I  și are forma unui arc de triumf cu  trei intrări. Pietrele lui Solomon(poți ajunge cu autobuzul 50) este o zonă răcoroasă,  amenajată pentru picnic, o formațiune geologică fiind evidențiată cu ajutorul evenimentului tradițional Coborârea Junilor în Cetate și urcarea la Pietrele lui Solomon. 

Turnul Alb este construită sub forma unui semicerc aflat pe o stâncă(poți ajunge pe drumul de După Zidiuri prin pădure, sau de la drumul spre Poiană). Turnul negru este unul din cele patru turnuri de observație, amplasat în afara zidurilor cetății. Belvedere care oferă o panormă a centrului vechi al Brașovului și a arhitecturii baroce. De ajungi sub Tâmpa, nu rata și o drumeție pe jos sau cu telecabina, te vei delecta cu o priveliște inedite a orașului de poveste și vei respira aer curat, te vei relaxa într-un loc liniștit, în care te poți regăsi. Dacă vrei să mergi pe jos, nu uita să pleci de dimineață, pentru a te putea întoarce pe jos la timp, înainte să se însereze.




10. Cetățuia sau Cetatea de pe Strajă este un obiectiv turistic important și se află aproape de centrul istoric al orașului. Aici se organizează diferite evenimente în stil medieval. 

11.Poiana Brașov este o stațiune pentru sporturile de iarnă și destinată turiștilor care iubesc natura, fiind o atracție turistică de renume internațional. Stațiunea poate fi vizitată atât iarna, cât și vara, atunci când te poți bucura de clipe de relaxare. Nu ratați, Hotelul Aurelius Împaratul Romanilor  și telefericul.

MNO, astea fiind spuse, vă doresc o călătorie specială pe plai românesc. Din punctul meu de vedere, principalele obiective turistice sunt cele 11 locuri care merită bifate.


luni, 4 aprilie 2016

Facerea de bine și muabilitatea opiniei celor ajutați

Michelangelo, Abstract, Băiat, Copil
Se spune că ”Facerea de bine e f..ere de mamă” mai ales, atunci când ai face tot posibilul să ajuți un om. Pentru că ai impresia că este un om și că are principii sau măcar cei șapte ani de acasă. Așa cum socoteala de acasă, nu se potrivește cu cea din târg, așa stă treaba și în cazul opiniei celor care îți  cer ajutorul. Încerci să faci tot ceea ce-ți stă în putință îi ajuți și după te dau de toți pereții, pentru că ți-ai permis să le întinzi o mână de ajutor. Asta nu pentru că ți-au cerut ei și pentru că ai vrut tu. De câte ori am auzit aceste vorbe, care dor, care atârnă apăsător în balanța vieții.

Începi să-i ajuți pe cei de pe stradă, care te impresionează, îți spun o poveste bazată în totalitate pe ficțiune. Stai și te gândești, cuprins de furie, cum de au zis asta și te/ne-au impresionat, pe tine și pe noi toți cei care am zis că o să facem o faptă bună în aceeași zi. După, realizezi că omului care se presupune că suferă de o boală și-și pierde piciorul absolut întâmplător într-un accident(fictiv), iar după vezi cum fuge pe lângă tine, după nu știu care om, care i-a furat banii(acei bani murdari, pe care nu îi merită), dar cine sunt eu să-i judec.


Întinzi mâna unui bătrân, îi duci gunoiul, îi ții ușa și îl ajuți să se sprijine de băț ca să poată să se plimbe prin fața blocului. Și după ce faci toate astea, îți umple frigiderul de laude, de vorbe mieroase fără valoare, pentru ca a doua zi să te porcăi pentru că ai vrut să fii bun și să-l ajuți. Ai făcut, ceea ce ar face orice om bun, care vrea să  schimbe  comportamentul oamenilor, care vrea să-i educe pe ceilalți și ajunge să se resemneze. Să se trezească la crunta realitate și la răutatea oamenilor frustrați, care sunt fără remediu.


Îți ajuți cea mai bună prietenă, dându-i bani împrumut, mâncare și cumpărându-i haine, pentru ca mai apoi, să aibă ocazia să te sape pe la spate. Să prindă acel moment al tău de slăbiciune, să-ți testeze limitele și să-ți cunoască temerile, pentru a lovi fără jenă, fără milă și fără demnitate. De câte ori nu, mi-am ajutat cele ”mai bune prietene” și au ajuns să devină ”cei mai mari dușmani”. Să mă târască prin mocirla lor, să-mi creeze o imagine falsă și să arunce cu pietre în singurul om, care a fost alături de ele.


Îți ajuți prietenii, încerci să le dai un sfat, să fii alături de ei, când le este mai greu și ajungi să devii un personaj slab. Pentru că nu reușești să spui NU, încerci să ajuți până în clipa în care renunți și te gândești de ce se ajunge până aici, până la ultima picătură a paharului.


Le oferi un deget vecinilor și îți iau toată mâna, pe considerentul că suntem vecini și ne permitem orice. Ne cunoaștem de mici, doar am copilărit împreună, cum poți să crezi că ți-aș face rău, să te denunț pentru ascultarea muzicii în fața blocului, pentru spargerea geamului de către mezinul familiei. Uită că ai avut grijă de fata lor, în timp ce aceasta a vândut într-o săptămână cât au agonisit într-o viață. Avem memoria scurtă, atunci când vine vorba despre omul care ne-a ajutat. în cele mai grele clipe, atunci când aveau nevoie de bani pentru înmormântări, de un sfat  și de siguranța că au un om de bază.


Muabilitatea opiniei celor ajutați, ne determină să ne gândim de multe ori înainte de a ne ajuta, de a scoate pr.s... în lume, ca mai apoi să ne înfingă câte o suliță treptat și să ne denigreze cu orice ocazie. Dar, să nu crezi, că asta se întâmplă doar cu ajutorul oferit semi-analfabeților, se întâmplă și în cazul specialiștilor. Care simt presiunea de la locul de muncă și au impresia că le furi meseria, deși tu ai încercat să-i susții, să-i promovezi și să-i ajuți. Și cei din familie îți pot deveni dușmani, pentru că au impresia că o palmă de pământ și că tu îi ajutați, nu o să se sfârșească la un moment dat, că doar vine o zi, când o să spui STOP.




În continuarea fac bine și îi ajut pe ceilalți, mă retrag din peisaj, atunci când simt 
că mi-am îndeplinit misiunea și am încercat să le fac bine celorlalți. Temporar, i-am
ajutat pe ei, iar pe termen lung m-au ajutat și pe mine, să evoluez, să învăț din
propriile greșeli, să citesc oamenii și să-i privesc cu milă, deși în gând îți apar acele
momente neplăcute. În timp putem schimba idei, oameni și cel mai important, 
reușim să ne schimbăm pe noi. 

Tu ce părere ai despre facerea de bine? Ți s-a întâmplat să ajuți un om, 
indiferent de nivelul social, de text, paratext și context, pentru ca mai apoi 
să te denigreze?

duminică, 3 aprilie 2016

Bloggerii care scriu decât pentru oameni

                                              Donald Trump, Trump, Atu Minte, Donald
Citesc și mă minunez de personajele care trăiesc într-o societate în care verbul a ”a fi” conduce, iar ei încearcă să mintă  susținând faptul că scriu decât pentru oameni. Să-nțeleg că ai un prototip al tuturor celor care intră pe blogul tău, știi ce fac, cine sunt, ce pasiuni au, cu ce se ocupă și toate caracteristicile importante care pot să ducă la toate persoanele care accesează blogul tău, între cei care au poposit absolut întâmplător pe pagina ta, au căutat ceva și au intrat să citească un articol despre un anumit subiect și cei care te urmăresc constant.

Tind să cred că unii bloggeri, ori sunt magicieni, ori mentaliști, astfel nu-mi explic cum pot ei să-și imagineze ce gândesc toate  personajele care accesează blogul lor.
”-Știi Dom'le, eu scriu decât pentru oameni, trăiesc decât pentru oameni, respir 
decât pentru oameni, îmi promovez cărțile pe blog decât pentru oameni și lista
poate continua, dar e un scop nobil DECÂT PENTRU OAMENI.”

Realitatea e cu totul alta, sigur că ne gândim la cei care ne urmăresc, ce și-ar dori
să citească, întrebăm prietenii ce părere au despre ceea ce facem. Dar, asta nu 
înseamnă că toți oamenii și-au deschis blogul ”DECÂT PENTRU OAMENI”, pentru
că dincolo de toate aceste aspecte, blogul este un jurnal, despre pasiunea unui om
sau a unui grup pentru scris. 

Sigur, că blogul îți oferă foarte multe oportunități, întâlnești oameni frumoși, afli povești noi de viață, ai ocazia să stai de vorbă cu acele personalități marcante pe care le admiri. Dar, asta nu înseamnă că tu scrii ”Decât pentru oameni”, că dacă te pune unul să te arunci sau dacă dă cu tine de toți pereții, bănuiesc că nu te iei după ei.

Înainte să minți că tu scrii doar pentru ei, gândește-te că poate nu-i cunoști și nu ai cum să anticipezi cum ar reacționa un om, asta dacă ”nu te vinzi” așa cum spuneai că nu o faci. Tu o faci doar pentru oameni, pentru univers și pentru toate lucrurile frumoase și inedite de pe acest tărâm magic.
                                Golf, Semn, Preferat Minciuni, Simbol

Totuși dacă scrii ”DECÂT PENTRU OAMENI”, de ce mai bine de 90% dintre postările tale sunt despre tine, despre lucrurile geniale pe care evident că nu le faci?

Nu mă aștept la un răspuns din partea personajelor perfide, dar înainte să lovești cu putere în nimic și să ai impresia că peste noapte o să ajungi un model de urmat te înșeli amarnic. Bloggerii relevanți colaborează cu branduri, pentru a le promova și  susține, așa cum și tu-ți promovezi propriile inepții. Bloggerii ca tine, poate că scriu DECÂT PENTRU OAMENI, cel puțin în imaginația ta, pe blog se vede altceva, doar că bloggeri care scriu despre ei(individual), despre lucrurile pe care le descoperă și nu mă refer la acelea  evidente ”Extraordinarul este extraordinar”, scriu și despre oameni, îi ajută prin postările în care prezintă un caz social.

Tu de ce NU scrii despre cazurile sociale, dacă tot te dedici în totalitate oamenilor?

Emoțiile unui artist

                                        Zâmbet, Emoticons, Emoţie, Expresie



Artiștii trec prin foarte multe stări, pentru a crea un spectacol, o luptă între lumini. Luminile vieții și cele ale scenei sunt în antiteză, de cele mai multe ori se bat cap în cap și te ajută să creezi o atmosferă pentru ei.Persoană care activează în mod creator într-un domeniu al artei sau mai bine spus artiștii care ne încântă constant prin talentul lor, prin faptul că evoluează sub ochii noștri.

Admir foarte mulți artiști pentru stăpânirea sentimentelor, pentru încătușarea lor și pentru că se perfecționează constant. De multe ori, au probleme, griji, temeri și foarte multe lucruri de rezolvat, dar vin să ne bucure sufletul și să ne ofere un bagaj al cunoașterii. O altă perspectivă a vieții, pentru a ne face să reflectăm, să privim lucrurile în ansamblu și nu superficial.

Artiștii plâng, râd, suspină, sunt furioși, triști și trăiesc sentimentele cu intensitate. La fel ca noi ceilalți, doar că ei învață să-și controleze stările și să se concentreze, pentru a expune o poveste care nu este neapărat despre el, ci poate despre societate și despre oameni.

De multe ori, am citit interviuri cu artiști, care spuneau că în lipsa banilor și a faptului că nu puteau anula un eveniment, deși acasă un părinte sau un om drag din familie se stinsese. Se prezentau și își susțineau momentul, cu aceeași emoție, cu poate mai multe trăiri, până la ultimul act. În interior, o luptă grea se ducea, între durerea celui pierdut și încântarea publicului. Uneori viața ne pune în fața faptului împlinit și trebuie să alegem între relativ și superlativ, între lumini și întuneric.

Un artist reușește să creeze o poveste și să demonteze, să transmită emoții profunde și să-ți ridice moralul. Emoțiile unui artist sunt nenumărate, o nouă zi aduce un nou scenariu scris atât în viața personală, cât și în cea profesională. Un artist intră în pielea personajului și aduce povestea la rang de cinste.

Emoțiile unui artist sunt surse inepuizabile ale muzelor frecventate. Un artist desăvârșit va tinde spre împlinire, acte complete, mesaje puternice și să rămână în memoria colectivă mereu, chiar și în momentul în care nu o să mai fie pe vreun plai, dar o să strălucească la fel de intens de acolo de SUS.

vineri, 1 aprilie 2016

De ce să-ți dai ochii peste cap, atunci când ești semi-analfabet/ă?

                                       Broaşte, Partid, Cocktail, Drăguţ
De ce să-ți dai ochii peste cap, atunci când ești semi-analfabet/ă?
Un subiect interesant care merită dezbătut și o întrebare pe care aș vrea să o pun multor persoane efemere pe care le cunosc. Vorba profesorului de la facultate ”nu te poți c... pe cu gustul unui om, cu.... completarea din păcate”. Nu ne-am născut atotștiitori, deși avem impresia că suntem omniprezenți, în viața unui om, datorate(depinde cum punem problema, uneori în sens pozitiv, alteori în sens negativ) postărilor de pe diferitele rețele  de socializare.

Recunosc că-mi plac oameni aroganți, care știu să puncteze, atunci când este cazul. Oameni care muncesc pentru ceea ce au și care încearcă să evolueze constant. E drept că, trăim într-o societate în care atitudinea este extrem de importantă, dar pentru ce să-ți dai ochii peste cap, atunci când nu ai cunoștiințe într-un anumit domeniu, nu ai experiență și nu știi cum să abordezi un anumit subiect ”uite-l și pe ăsta/asta se crede dește(a)p/tă”. Doar pentru că este în măsură să abordeze acel subiect, pentru că a studiat și nu se crede o vedetă invizibilă.

De asemenea, fac parte din această categorie și cei care sunt ”enteligenți/e” pentru că eu câștig în străinătate. Deci, pot să cumpăr pe absolut oricine chiar dacă limba și literatura română este uitată demult timp într-o cutie a pandorei. Dacă muncești prin ”străinătățuri”, corect ar fi să ”spargi” banii tot în aceeași țară, nu să fii sclav pe plantație(acolo) și aici să te dai mare traducător de limbi străine.

Nivelul de așteptări este destul de scăzut în aceste situații, dar ce să ne facem când ajungem la facultate. Mulți realizează că nu mai pot venii părinții, cu buchete de flori, porci, caș și tot felul de produse profesionale pentru profesori. Așa o mică atenție. Ajung să se izbească de realitate, aia cruntă în care cel mai bun, cel mai perseverent și cel care are o viziune câștigă. Renunți, pentru că numai ai altă soluție, dar continui să-ți dai ochii peste cap...să fie vorba de prostie sau de o aroganță ieftină mascată. Poate că vorbim de un simulacru.

Am spus că acest termen ”semi-analfabet/ă” poate să fie găsit și la facultate. Printre aspiranții care intră cu note colosale și care o dau de gard, tot în același ton. Important este că ”tăticul are mulți bani” sau că putem să creionăm o imagine inedită despre salariile de mii de euro primite pentru promovare offline(prin împărțirea pliantelor/per h).

Toate acestea duc la un trend legat de ”datul ochiilor peste cap”, atunci când de fapt nu ai nimic în cap. Deși, mult timp am avut impresia că personajele care au un limbaj agresiv și trivial, au de câștigat, timpul mi-a demonstrat că mereu este bine să ai cei șapte ani de acasă și să lași datul ochiilor peste cap pentru cei care nu au cum să aducă argumente despre un subiect. Un simplu lucru vreau să cred despre cei ”6% dintre românii”, care nu știu carte, că sunt semi-analfabeți și nu ”analfabeți”

Tu ce părere ai despre personajele care-și ”dau ochii peste cap”?


 
Blogger Templates