vineri, 29 aprilie 2016

Ce am învățat în cei trei ani la Facultatea de Comunicare și Relații Publice

Luasem bacalaureatul cu o notă bună și mă frâmântam că nu știam la ce facultatea să dau și ce specializare să urmez. Dacă aș vrea să-mi întreprind o afacere, cum aș putea să pun bazele ei cu ajutorul Fondurilor Europene. Cu o seară înainte am studiat toate materiile de la fiecare facultate care mă interesa și am dat absolut întâmplător peste Facultatea de Comunicare și Relații Publice, din cadrul Universității Transilvania din Brașov.

Multe materii interesant de la Introducere în Publicitate la Producție TV. Fără să stau prea mult pe gânduri am hotărât să mă înscriu, că nu aveam nimic de pierdut, ci doar de câștigat. Aveam foarte multe așteptări, trecusem de examenul maturității și mă gândeam că o să găsesc tineri deschiși cu perspective mărețe. Ei bine, m-am înșelat amarnic, am întâlnit colegi care nici măcar nu știu să salute, cei șapte ani de acasă le lipsesc cu desăvârșire.

Dacă, uneori ai impresia că sintagma ”comunicare și relații publice” înseamnă deschidere spre nou, spre comunicare și spre înțelegerea unor aspecte ale vieții, realizezi că sunt defectele profesionale, doar ale celor care activează în domeniu, desigur. Mereu întâlnim profesioniști și specialiști depinde ce alegem să devenim. 

Această dezorganizare și atmosferă a dăinuit în toți acești ani. Iată-ne la final de drum și am rămas aceeași oameni cu aceleași păreri, că doar ”vai fată cum îți stă azi părul” și ”vai fată ai o pilă, mi s-a rupt unghia” sau ai ”văzut c......ala de prof că m-a lăsat restantă”, ”extraordinarul este extraordinar” și lista poate continua. Subiecte importante de abordate, pentru a vorbi corespunzător. Să fie bine ca să nu fie rău.

Am învățat că dacă ignori astfel de personaje și preiei din atitudinea lor, se supără că nu saluți. Ce să-i faci, ce ție nu-ți place altuia nu-i face. Am întâlnit și colegi cu o viziune, cu o experiență despre PR, cu mult bun simț, dar extrem de puțini. În viață e bine să plătești cu aceeași monedă.
                                       
Prima dezamăgire  ca să spun așa, a fost atunci când am avut impresia că o să am parte de colegi deschiși spre nou, că o să organizăm petreceri, o să ne implicăm în tot felul de activități de voluntariat, ceea ce nu s-a întâmplat. Un singur eveniment l-am organizat(s-au implicat și colegii mei)  împreună cu un profesor tânăr(bine pregătit) cu inițiativă care a vrut să ne oferă o altă perspectivă asupra lucrurilor și care este munca din spatele evenimentului Prima Conferința Națională de Psihoterapie Experiențială și Hipnoterapie: Dezvoltare, cuplu, sexualitate.

Am întâlnit profesori universitari pregătiți, dar și pe cei mai nepregătiți pentru a susține un subiect. După ce am tras o linie, pot spune cu tărie că am învățat foarte multe lucruri despre analiza unei reclame și a unui discurs. Și trebuie să recunosc că nu am fost stresată de Logică, deoarece am reușit să iau o notă bună la examen, ceilalți îl vor ține minte mult timp de acum încolo. Noțiuni de bază despre comunicarea nonverbală și despre cum poți negocia un contract mi-au rămas întipărite.

De asemenea, știu să planific un eveniment, să selectez un canal media pentru difuzarea unei reclame și prin ce mijloc pot să-l promovez. Profesorii devotați au încercat să ne introducă în această lume a PRului. O picătură într-un ocean, cam asta reprezintă ce am reușit să prind din zbor. Cred că o să țin minte mereu ce mi-a spus exigentul profesor universitar de la joburi și cariere cu profesia de relaționist ”măi fată, tu, ești virusată! La mulți ani în domeniu”.

Important este că am elementele de bază și pot să ajung acolo unde mi-am propus după multe ore de muncă. Ce așteptări aveam de la unii profesori, ei bine uni nu veneau la ore, pe motiv că lucrau într-un alt loc. Fără să conteze că noi îi vedeam doar la examen. Sigur că se întâmplă să nu poți o dată sau de două ori să ajungi, pe orice motiv personal. Dar, dacă nu vii deloc, nu trebuie să te mai lauzi cu titulatura de profesor universitar pentru că nu-ți aparține.

Am întâlnit și profesori universitari care aveau pretenții foarte mari de scriere a unui comunicat, în condițiile în care nu ne dădea un exemplu concret. Multe hibe are și sistemul universitar, dar asta se datorează profesorilor care ar trebui să ne fie mentori. Să ajungem să rămânem cu ceva după fiecare seminar, să ne întrebe dacă am înțeles și să ne accepte părerile bune sau proaste. Nu gândim la fel și mai ales noi suntem în etapa în care asimilăm foarte multe informații.

În cei trei ani la  Facultatea de Comunicare și Relații Publice am învățat că:
  • doar profesorii pasionați și dedicați se pregătesc pentru a-i învăța pe studenți
  • profesorii universitari te citesc 
  • uni vor să înveți prin puterea exemplului
  • unii studenții nu sunt așa de deschiși la minte
  • bunul simț primează în orice context
  • voluntariatul te ajută să progresezi într-un domeniu de activitate
  • experiența este cea care determină un angajator să facă alegerea între tine și Xulescu
  • unii profesori sunt nepregătiți
  • unii studenți sunt pregătiți pentru producție, deoarece au participat la multe activități
  • profesorii universitari îți pot da sfaturi bune
  • știu cum să gestionez o discuție și să negociez un contract
  • îmi dau seama din comunicarea nonverbală ce vrea să-mi transmită un om
Trecut-au trei ani și am pus în balanță lucrurile frumoase și pe cele mai puțin frumoase, așteptările versus realitatea. Așa cum socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg, la facultate, totul este opțional. Poți decide dacă vrei să-ți continui drumul sau să te pierzi între timp fără un rost. Mă bucur că am reușit să ajung la final, deși a fost unul anevoios și plin de obstacole, am continuat să sper că o să fie bine și că pe viitor o să mă ajute să urc încă o treaptă în desăvârșirea mea profesională. Atât pentru moment despre Facultatea de Comunicare și Relații Publice și ne revedem curând cu alte informații despre acest subiect.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

 
Blogger Templates