duminică, 22 mai 2016

Sinuciderea nu este o soluție

                                  Femeie, Disperat, Trist, Lacrimi

Sinuciderea nu este o soluție, ci doar un mod de a scăpa de toate problemele din jur fără să ne gândim cât de mult rău le facem celor apropiați. În viață trecem prin mai multe perioade stresante, oamenii ajung să ne critice și să dea în noi cu noroi și mocirlă. Dar, după fiecare perioadă dificilă răsare soarele sub orice chip și pe orice stradă. 

Totul are rezolvare în viață, în afară de moarte, pentru că reușește să încheie socotelile pe pământ pentru a atârna greu acolo în cer. Avem impresia că problemele se înmulțesc pe zi ce trece, iar acel efect de domino nu mai apare pentru a le face să se risipească.

Sinuciderea nu este un mod corect de a rezolva lucrurile, chiar dacă multe lucruri nu sunt corecte. De foarte multe ori, trăim nedreptăți pentru că oamenii au putere și e ”cuvântul nostru împotriva cuvântului lor”. Acel cuvânt și acel nume care ”dă” mult mai bine, decât ale noastre. Se zice că suntem prea mici pentru a putea vorbi și să avem grijă ce facem.

În timp, îți construiești o afacere, ai o familie, ai văzut lumea, într-o sintagmă ai tot ceea ce și-ar dori un om. Însă în goana după succes, muncești neîncetat, nu-ți vinzi sufletul, nu accepți să faci compromisuri, ci doar te lași condus de intuiție. 

Până când un cârd de oameni, care nu au făcut nimic altceva în viața lor decât să creeze scenarii inexistente, să manevreze și să inventeze afirmații inerente cu privire la persoana ta că doar ”te cunosc atât de bine”. Deși, nu avut ocazia să te vadă pe stradă sau ai fost coleg și nu ai vorbit nici măcar o singură dată sau ai avut orice altă relație formală.

Cazi în depresie, iar pe zi ce trece te afunzi tot mai mult, în minciuni, într-un film prost lucrat de ei. Specialiștii care nu s-au spetit cum o faci tu, nu au trecut de examenul maturității sau poate nu au urmat cursurile unei facultăți. Cu toate acestea pot să te strivească, să-ți strice imaginea și să te distrugă treptat.

Stresul e din ce în ce mai mare și poate că vei ceda. Dar, ține minte atunci când ai dreptate nu ești singur și poți să lupți împotriva tuturor. Trebuie doar să crezi în tine și să înfrunți cu demnitate toate mizeriile, care la un moment dat se vor da în vileag. 

De ce să cazi și să le dai satisfacție? 
Adevărul mereu o să învingă...răul poate să câștige o bătălie, dar nu războiul. Am întâlnit multe mizerii de-a lungul vieții, am fost amenințată de sute de ori, dar nu am renunțat, am mers până la capăt și așa o să fac în continuare. Voi scrie povestea până la finalul povești, acel final îndepărtat de care Tu, cel care mi-ai făcut rău vei afla. Îți vei aduce aminte de atât de multe ori pentru că și tu vei trăi aceleași mizerii însutit.

Dragi călători pe plai românesc, sinuciderea nu este o soluție, trebuie să înfruntăm în viața ceea ce ni se întâmplă și să dovedim toate mizeriile care ni se instrumentează. Orice problemă are o soluție, iar adevărul este mereu undeva la mijloc, dacă privim din alt unghi ne vom da seama că putem să trecem cu fruntea sus. Înainte de toate, în viață rămânem cu demnitatea și cu tot ceea ce facem, restul mizeriilor și oamenilor care ne fac rău se prăpădesc repede și sigur.

Disperarea și plânsul nu ne rezolvă problemele, așa că mai bine ne gândim cum să demonstrăm că noi avem dreptate și nu cum să ne afundăm, să ne aruncăm într-o gaură neagră fără sfârșit, care nu aduce ceva bun. Dormiți, gândiți și asumați-vă toate faptele pe care le faceți. 

Depresia este boala secolului care duce la suicid, peste 3,2 % români aleg să-și pună capăt zilelor din cauza boli, a sărăciei sau a dosarelor în care sunt acuzați. Îngrijorător este faptul că în acest procentaj de numără tinerii care trăiesc iubiri neîmplinite și aleg să se sinucidă. Trist și în acest timp este o realitate dură, a celor care vor să oprească timpul, trăirile și să înfrunte destinul.

Viața nu este doar lapte și miere, de aceea cred că ar fi bine să discutați cu un apropiat prin ce treceți, pentru că așa problemele se vor rezolva, iar voi o să reușiți să depășiți acest moment. Viața este o călătorie cu gropi și salturi, cu drum drept și curbe, important este să ne urmăm visul, să muncim neîncetat și să încercăm să trecem peste toate problemele pentru că nu suntem singuri, mereu avem pe cineva, de la familie, prieteni la divinități, toți complotează pentru a ne îndeplini visele. Trebuie doar să credem în noi și în ei. 

vineri, 20 mai 2016

Cum ar fi dacă într-o zi...te-ai întâlni cu destinul?

Cuplu, Iubitorii De, Mers, Dragoste, Tineri, Relaţia

Cum ar fi dacă într-o zi...te-ai întâlni cu destinul?
O întrebare pe care o aud constant în ultimii ani, poate pentru că multe semne mă duc cu gândul la faptul că într-o zi absolut întâmplător voi întâlni o persoană de lângă care nu aș vrea să mai plec nicicând. Nu sunt genul de persoană care să mă îndrăgostesc prea repede, motiv pentru care, îmi trece la fel de greu.

Nu îmi deschid inima în fața oricui și uneori nu am încredere în oameni. De-a lungul timpului mulți oameni m-au dezamăgit și atunci m-am interiorizat, am început să analizez oamenii, implict să mă gândesc de foarte multe ori înainte să spun ceva. 

Acum câțiva ani, am avut multe vise ciudate, legate de viața mea personală. Printre care unul m-a pus pe gânduri și mereu mă între dacă o să trec și prin asta. Mi-am întâlnit ursitul absolut întâmplător, ne-am iubit, ne-am certat și ne-am despărțit...am trecut prin toate acele momente ale primei iubiri și se sfârșise. Acel om semăna foarte bine cu mine, toată lumea avea impresia că suntem frați.

Mai târziu am întâlnit un alt om frumos, prin mulțime, într-un cadru în care nu mai fusesem până atunci. Un palat din marmură, în care mulți oameni de business veneau la eveniment, el mă lua de mâna și se uita drept în ochii mei. Îmi aduc aminte că în vis, el era îmbrăcat într-un costum elegant, aparte, un smoking rafinat, iar eu într-o rochiță scurtă în față și lungă în spate. Domnul era înalt, cu ochii albaștrii, inteligent și frumos.

De multe ori, mă gândesc de ce nu ne spunem nimic la început, ne privim timid și ne lăsăm purtați de valurile dragostei. Frumosul sfârșește tragic, într-un accident de mașină, sinceră să fiu nu aș vrea să trec prin așa ceva. Dar, cine se poate împotrivi destinului?

La final m-am reîntâlnit cu primul iubit, care-l mituia pe fiul meu cu jucării și ca să poate să mă recucerească. Mereu, mă gândesc că o să am aceeași soartă ca a mamei mele sau a bunicii, care a rămas cu același om până la cele mai dulci bătrâneți și nu că un om drag, alături de care îmi construiesc o casă, o familie și îmi definesc personalitatea se prăpădește.

Cum ar fi dacă într-o zi ai visa că săruți cai albi în vis și te întâlnești cu marea dragoste? Probabil că în realitate vă zâmbiți și vă sorbiți din priviri. În gândul vostru ar rula tot felul de idei ”oare cine e? ”, ”oare mă privește”, ”oare mă observă?”, ”cum să-i dau de înțeles că-l/o plac?”.

Dragi, călători pe plai românesc, cred cu tărie că nu te poți pune în fața destinului și că poți doar să înfrunți avalanșa și prăbușirea cerului cu demnitate. Fiecare undeva, cândva și într-un loc special, ne vom întâlni jumătatea, acea persoană care am vrea să rămână alături de noi în această călătorie până la dulci bătrâneți, atunci când ne privim nepoți, ne ajutăm copii să se definească ca oameni și încercăm să le dăm sfaturi înțelepte celor dragi.

vineri, 13 mai 2016

Colecția Marc Chagall este expusă la Castelul Cantacuzino până pe 26 iunie


Colecția Marc Chagall este expus la Castelul Cantacuzino până pe 26 iunie. Expoziția  de litografii al lui Marc Chagall prezintă ilustrații din Biblie și din călătoria lui Ulise, raportate la viața lui. Pictorul evreu s-a născut Vitebsk, în Rusia, sub numele de Moșe Segal, un  nume care a fost schimbat o dată cu desărvârșirea lui profesională și cu ascensiunea artistului.


După ce a urmat o școală laică și a înfruntat greutățile întâmpinate, deoarece familia lui era pe cât de săracă, pe atât de credincioasă. A luptat și a muncit până când munca lui a fost recunoscută în Franța. A învățat de la cei mai buni pictori, cum să transpună arta și să dea o formă unei creații, una în care elementele avangardiste și neoromantice sunt prezente.
Ciclul vieții sau o reprezentare a celor trăite din copilărie, până la maturitate. Marc Chagall și-a urmat calea susținând că ”am ales pictura, căci îmi era la fel de vitală ca aerul. Mi s-a părut o fereastră prin care pot să-mi găsesc scăparea într-o altă lume. Chagall se refugiază în muncă, șlefuind talentul pe care îl avea.

Chagall a frecventat mai multe muze de-a lungul timpului, atât Bella, cât și orașul natal au fost reprezentative pentru picturile lui. Întâlnirea cu Bella Rosenfeld s-a petrecut în anul 1909, de atunci a devenit eroina visurilor lui artistice. Aducând și un ultim omagiu Bellei, după ce aceasta a murit, prin publicarea memoriilor ei intitulate ”Lumânări aprinse”.
”Universul nostru interior este cât de poate de real și chiar mult mai real decât cel vizual.Să numești fantezie sau basm tot ceea ce pare la prima vedere ilogic este o dovadă a neînțelegerii umane” iar colecția de litografii prezintă mai multe scene din Călătoria lui Ulise, Războiul Troian transpuse într-o coloristică aparte cu vervă, de la roșul aprins la galbenul care ne duce cu ideea la gelozie.

Chagall și-a depășit condiția umană, a peformat chiar și atunci când devenise deja celebru și bogat. Un exemplu pentru mulți artiști, tineri, care nu au motivația să trudească constant pentru ca visul să devină realitate, iar atunci când ajung unde și-au propus să muncească necontenit până la sfârșitul filei, a povești muritoare, dar și începutul unei povești nemuritoare. Cred cu tărie faptul că vocile suave se vor auzi într-o zi atât de pregnant.

Vă invit să vă delectați cu o colecție interesantă de litografii la Castelul Cantacuzino. Astea fiind spuse, dragi călători pe plai românesc nu ratați colecția lui Marc Chagall și o scurtă vizită prin castelul să descoperiți familia Catacuzino, nunțile impresionante cu alai din acea perioadă, piscinele mari din fața castelului, Biserica din curte și construcția în sine(de la ușile vopsite cu motive maramureșene). Puteți vizita Castelul de luni până joi în intervalul 10.00 - 19.00, iar în weekend 10.00-20.00. Atât pentru azi de la Castelul Cantacuzino, ne revedem curând și cu alte postări de pe plaiul românesc.

sâmbătă, 7 mai 2016

Fluturele meu păzitor...bunicul meu

                                          Fluture, Painted Lady, Inchide, Floare
Fluturele meu păzitor este bunicul meu. Îmi dă târcoale și mă protejează în fiecare clipă, iar atunci când îmi doresc ceva cu adevărat pune o vorbă bună ca să mi se îndeplinească. În urmă cu 10 ani, bunicul meu a părăsit această lume, pentru a mă veghea de acolo de sus. 

Am simțit atunci că se prăbușește cerul, dar nu a vrut să-l văd cum se ridică la cer. Ne-am întors acasă, eu, mătușa și fratele meu, deși cu o seară înainte auzisem ceasul cum  ticăia...timpul se spulbera. Deși, ceasurile nu mergeau niciodată la mine la țară, nu aveam cum să auzim un ceas cum ticăie, dacă nu erau funcționale. Bateria se ducea cât ai bate din palme.

Șarpele casei, așa cum știm că fiecare casă are câte un înțelept pe alături, ne pregătea pentru ce avea să se întâmple. Pe drum spre casă, mătușa a visat cum cineva îi dădea o piatră în cap, eu visasem în urmă cu 3 sau 4 ani că pe  rândul 8 al 13-lea cavou în cimitir e înmormântat bunicul și a murit în luna august pe data de 13. Coincidență sau nu, mereu au premoniții când se întâmplă ceva cu cei din jurul meu.

Acum câteva zile mama îi dăduse de pomană, nu știu dacă a fost un semn de mulțumire sau vrea să-mi transmită un mesaj. Ideea e că și-a făcut apariție pe perdeaua mea, chiar lângă capul meu. L-am observat când mi-am schimbat cearceaful și m-am gândit la el.

Știu că acolo sus e mândru de mine și mă protejează de tot ce e rău. ”Nepoata lui dragă, precum o albinuță” a rămas la fel de agitată, mereu pe fugă și așa cum o alinta bunicul pe piciorul lui, în timp ce îmi mângâia părul cu același drag.

De curând, am avut un alt vis ciudat, în care MJ(un personaj marcant) îmi făcea semn să mă duc la el, totul se desfășura într-un loc extrem de luminat. Am vrut să merg la MJ, dar bunicul nu m-a lăsat, mi-a spus că eu ”am multe de făcut aici și că trebuie să mă întorc”. O parte din drum am mers cu el, după care mi-a spus la revedere, mi-a făcut cu mâna și a dispărut, mă întorsesem într-un loc cu verdeață.

Probabil că trebuie să mă feresc de ceva sau vrea să-mi transmită să am grijă de mine. Ideea este că am văzut o lumină albă, așa cum vedem în filme, nu știu de ce mi se întâmplă tot mai mie sau trebuie să cred că sunt un om special care are o menire, așa cum îmi spun ceilalți.

De un lucru sunt sigură, că bunicul meu mă veghează, mă protejează și mă ajută să trec cu bine peste toate obstacolele și capcanele vieții. Fluturele o să mă îndrume spre drumul cel bun și o să mă determine să-mi ating obiectivele, să-mi descopăr menirea și să lupt pentru visul meu. Bunicule, te iubesc mult de tot și să știi că mereu o să te port în inima și în gândul meu. 

Dragi, călători pe plai românesc sunt sigură că și pe voi vă protejează o divinitate și este salvatorul vostru...important este să credeți  și să vă rugați, iar cei dragi trecuți în neființă vor fi alături de voi sub orice chip și în orice moment.

 
Blogger Templates