joi, 31 decembrie 2015

Bilanț de trăiri, de oameni și de idei

O fotografie postată de calatorpeplairomanesc (@calatorpeplairomanesc) pe
Anul 2015 a fost cu aceleași trăiri de la început până la finele anului, mereu pe fugă, în căutarea proiectelor frumoase, a experiențelor inedite și a oamenilor bogați din punct de vedere spiritual. Am pășit în noul an cu încrederea că o să reușesc să fac tot ceea ce mi-am propus. Așa cum începuse povestea în 2014, mi-am dorit să o continui și în 2015, cu mult mai multă încredere în sine. Cred că experiența a început să-și spună cuvântul.

Așa cum nimic nu este întâmplător, prima experiență la o lansare de carte a avut loc în anul 2015. Da știu, cam târziu, însă nu am găsit, până acum, un motiv pentru care nu am dorit, să pășesc către alte etape ale cunoașterii, dar așa cum era povestea aceea, că personajul, poate să umble, în fiecare cămară mai puțin în cea plină cu bogății. Personajul(vă las să aflați despre cine este vorba) curios a încercat să deschidă ușă, în acel moment, toate bogățiile s-au risipit, deoarece acesta nu era pregătit pentru această nouă etapă. Am considerat că, e mai bine să mergi la o lansare de carte, atunci când pot să o analizez și să înțeleg anumite nuanțe.

Am avut plăcerea să particip la prima experiență a unei lansări de carte . Lansarea de carte a fost una din cele mai interesante trăiri, deoarece am reușit să-mi descopăr pasiunea pentru scris, pentru citit, dar mai ales pentru creație,  Viața e un drum pe jos o carte incifrată unde un psiholog important din Brașov, Cătălin Stanciu a pus în  evidență problemele vieții cotidiene printr-un șir de poezii incifrate.

Viața a încercat să mă surprindă din nou, astfel că am participat la vernisajul, dedicat celebrului pictor Eftimie ModâlcăVeronica Bodea Tatulea a luat inițiativa de a scoate la lumină și a ne familiariza cu lucrările și modul de  de a surprinde anumite momente  și a analiza o creație ce redă ”expresivitatea formei şi a mişcării, capacitatea corpului uman de a se transforma în semn, de a sugera o relaţie fundamentală cu viaţa, redate cu rapiditate, din câteva trăsături de cărbune sau tuş”. 

Am evoluat constant, în timp ce am întâlnit oameni de calitate de la psiho-scriitorul Cătălin Stanciu la superbloggerița Cristina Lincu . Drumul meu spre cunoaștere nu se oprise aici, am căutat să-mi găsesc menirea, aceea de a contura povești. Ideile se pot transforma în mesaje și astfel ne regăsim de multe ori în melodii, în povești sau chiar în poezii. Uneori ne sincronizăm perfect cu poeziile care apar cu problemele existențiale pe care ni le punem la o anumită vârstă, cred că și autorii scriu despre viață, despre societate și de ce nu, despre noi. Asemenea unui fluture care reușește să zboare și să se bucure de mângâierea razelor de soare, un autor contemporan Adrian Munteanu, ajunge la un moment important al carierei sale, acela de a privi întreaga creație a celor șapte volume de sonete apărute în șapte ani consecutivi.

O altă etapă a cunoașterii parcursă de către mine în acest an a fost lansarea celui de-al doilea  volum al romanului ”Contratimpul iubirii” la Brașov. Al doilea volum al romanului ”Contratimpul iubirii” ilustrează erosul care împletește diferite forme de la rolul de iubită la cel de amantă, de la cea de mamă la cea de prietenă. Iubirea prezentă în fiecare status al societății care reprimă sentimentele femei. 

Un alt obiectiv atins în acest an a fost o mică escapadă culturală(un city break) la Craiova. Simbolurile Craiovei și arta oltenească au concurat pentru titlul de Capitală Cultural Europeană 2021. Vă mărturisesc că am fost provocată de către Casa de Cultură Traian Demetrescu pentru a scrie despre inițiativa comunității craiovene de a participa la acest concurs. A fost un moment prielnic să mă delectez cu pozele oltenilor, să prind gustul acestora pentru festivalurile sau expozițiile organizate dar și pentru personalitățile ce umple în fiecare anotimp Casa de Cultură cu parfumuri teatrale de povestit, de văzut și de trăit.

Țin să-i mulțumesc blogerului Daniel Botea atât pentru tur și pentru detalierea fiecărui simbol în parte, cât și pentru inițiativa de a promova Craiova. Ultima zi din mirajul Craiovei Culturale, în care am bifat fiecare obiectiv, am râs copios de toate momentele în care Irimescu Răzvan(de data asta nu i-am mai pocit numele) ne antrena, pentru lungul drum spre casă. Alături de Georgiana și Răzvan ne-am întors cu o dorința acerbă de a recupera orele de somn dar și de a împărtăși această experiență. De asemenea, m-am întâlnit cu bloggeri olteni de care-mi era tare dor și pe care-i respect.

Un alt eveniment la care am luat parte este evenimentul Alt Start, unde am descoperit poveștile din spatele mai multor branduri de succes. Motto-ul care mi-a rămas întipărit în minte este "Atunci când vorbim de viitor, îl aducem mai aproape." 

Un alt eveniment interesant, a fost primul și unicul blogmeet, cu blogerii veterani de la Grupul Social Media. Trecură, aproape două luni, de la întâlnirea cu veteranii din Grupul Social Media din Brașov. Deși, am avut două tentative de a reuni bloggeri brașoveni la aceeași masă, trebuie să recunosc că nu am reușit să fac acest lucru. Bloggeri brașoveni care scriu constant, nu mă refer la cei care au scris 5 articole în  6 ani, ci la cei care au reușit să-și construiască un nume, să se facă remarcați prin calitatea articolelor. 


Evenimente culturale despre care am scris au fost despre Sala Patria din Brașov între mirajele simfoniei și al filmelor, despre cei 6 ani de când Ceainăria Ceai et caetera, un loc în care ne-am relaxat. Un alt eveniment interesant pe care l-am organizat este Dracula Film FestivalDracula  (Film Festival) dincolo  de mit, a ajuns la a 3-a ediție. Dracula este un mit literar care este cunoscut și în rândul străinilor. Străinii asociază de multe ori Dracula cu România și implicit cu Brașovul. În Brașov, mitul este menținut de Castelul Bran și în timp a devenit un brand brașovean. Curajoșii brașoveni vor ca Dracula Film Festival să fie unul longeviv  și să reprezintă un punct de reper pentru cinematografia românească.

De asemenea, am încheiat anul cu vizionarea scurt-metrajului Ultima Transhumanță. Dar, și cu bucuria de a-l sărbători pe Alexandru Voican, supervoluntarul anului 2015


Mă bucur că am reușit să fac un bilanț al trăirilor, al ideilor și al evenimentelor. Am evoluat și am încercat să mă perfecționez constant. Vă mulțumesc și vouă dragi cititori, pentru că sunteți alături de mine și mă susțineți în tot ceea ce fac. Sper ca anul viitor să vă ofer informații din ce în ce mai interesante.

Tu ți-ai făcut bilanțul pe anul 2015? Ce ai schimba în următorul an?
 
Blogger Templates